Revista "Dilema" a avut, într- unul dintre ultimele ei numere, un dosar despre eroi şi eroism.

Cine ne sunt eroii de ieri şi de azi? Mai are sens să folosim acest cuvânt? Mai există eroism, mai există în lumea modernă fapte eroice? În cadrul dosarului au răspuns la o anchetă în acest sens mai mulţi "oameni de pe stradă", cu diverse profesii şi diverse niveluri de instruire. S-au vehiculat destule nume, de la regele Carol I la Elisabeta Rizea, dar eu am tresărit la unul singur dintre răspunsuri. Cineva l-a amintit printre cei dintâi dintre eroii contemporani pe Horia- Roman Patapievici. Acest fapt mi s-a părut atât de minunat, de necrezut în starea de spirit a României de azi, atât de dătător de speranţă, încât mi se pare demn de a fi preluat şi amplificat de toate mediile.

Cum, măcar şi pentru un singur om din România, Horia Patapievici este un erou? Măcar un om din România nu scuipă cu ură şi dispreţ în urma lui, nu-l scuipă chiar în faţă? Măcar un om din această ţară nu-l mai numeşte, peste tot unde apucă, pe bloguri şi forumuri, la posturi de televiziune şi în presă, "jidan", "tăiat împrejur", vândut, trădător, iudă, măcar un ins nu pângăreşte, mereu şi mereu, mormântul tatălui său? Este măcar un om din România care ştie din ce-a scris Patapievici mai mult decât că "poporul român e un cur" şi că "Eminescu e cadavrul nostru din dulap"?

Mai ştie încă un om din România că activitatea lui Horia Patapievici la ICR a produs şi altceva decât poneiul roz cu zvastică pe şold? Se mai îndoieşte cineva că Horia Roman Patapievici a mâncat cu linguroiul banii pensionarilor şi că a lăsat un dezastru financiar la ICR? Există încă cineva care mai crede că Patapievici n-a răsplătit la ICR pupincuriştii lui Băsescu, dându-le sinecure grase, traducându- i în lume şi impunându-i artificial, ca să facă propagandă dictatorului? Mi se pare un miracol.

Pentru mine, act