Personal, consider că Eugen Nicolăescu şi “atacul” său de personalitate manifestat la auzul numelui “Mark Gitenstein” intră în logica lucrurilor. Aşa cum valetul lui Ponta, Dan Şova, muşcă din liderii UE până la os, valetul lui Antonescu, Eugen Nicolăescu, îl latră şi el, cu sughiţuri, pe reprezentantul SUA la Bucureşti - implicit, nu-i aşa, manevrele “jandarmului mondial”, puse în practică în capitala României.

Pe cei doi “diplomaţi” mărunţi şi fără perspectivă îi apasă grija demnităţii naţionale vizavi de restul lumii. Lui Şova îi pute Europa, pentru că Barroso şi compania l-au cam atins la scufiţă pe şeful său Victor Ponta, în perioada “dictaturii democrate”, încropită la repezeală, astă vară. Lui Nicolăescu i s-a pus pata pe Gitenstein – implicit pe unele aspecte ale politicii americane, neconvenabile USL, transmise prin intermediul ambasadorului – pentru că nu a tăcut la adresa interimarului Antonescu şi a politicilor nedemocratice aplicate de Uniune.

Agitaţia celor doi, disproporţionată din toate punctele de vedere, ar fi de râs dacă n-ar fi penibilă. Accesele lor de naţionalism ultrapatetic, de frondă, chipurile, faţă de băgăcioşii mondiali în trebile naţionale, n-au nicio noimă într-o vreme în care Europa cere solidaritate, iar America vrea linişte şi predictibilitate în ţara pe care, surprinzător, a ales-o ca piesă extrem de importantă într-un puzzle al strategiei NATO, de securitate în Europa şi Orient.

E ca atunci când te bagi sub umbrela omului, ferindu-te de ploaie, şi când te usuci un pic îl tragi de urechi că scula are pânza verde şi ţie îţi plăcea una în carouri.

Ei, şi atunci, de Halloween, Nicolăescu a speriat America.

"În primul rând, fac o glumă amară: mi-aţi stricat dimineaţa aducându-mi aminte că mai există domnul Gitenstein în România, pentru că până acum, din punctul meu de vedere, nu ne-a făcut decât rău sa