Recurgând la conceptele deja stabilite de postimpresionişti, fovişti, nabişti, expresionişti şi chiar avangardişti, uneori sensibilizaţi de relaţia cu peisajul, pictorii băimăreni reuşesc ficţiuni vizuale de o mare substanţă emoţională care oferă, în general, o lectură neofilită a acestuia.

Iniţiativa privată a două galerii, MissionArt din Budapesta şi Collors Art din Bucureşti, susţinute de Institutul Cultural Maghiar „Ballasi” a generat două evenimente artistice importante, expoziţia de grafică Suflet şi linie , la sediul Institutului „Balassi“ şi o amplă expoziţie de pictură interbelică băimăreană, Budapesta- Baia Mare- Bucureş ti, la Swan, Office & Technological Park din Pipera.

Colonia de pictură de la Baia Mare, un fenomen artistic important pentru români, maghiari şi, de ce nu, pentru Europa Centrală şi de Est, nu a fost niciodată relevat la întreaga sa valoare din cauza unor meschine frământări de natură extraestetică. Nu este intenţia mea ca, acum şi aici, să refac parcursul receptării acestei mişcări încă văduvite, mai ales la noi, de locul pe care ar trebui să îl aibă. Asemenea situaţii, cel puţin în istoria artelor vizuale din România, nu sunt singulare, şi primele exemple la care mă gândesc sunt Avangarda sau Balcicul, marginalizate decenii de-a rândul tot din cauza unor considerente străine artei.

Dacă ar fi să gândim în tipare, aşa cum o facem adesea, o manifestare cu pictori stabiliţi sau flotanţi în Baia Mare în prima jumătate a secolului XX ar fi o poveste cu un filon epic realist, compusă într-o paletă cromatică vie, încărcată de contraste. Privite de aproape, lucrurile nu stau chiar aşa. Avem surpriza de a descoperi, aici în „Regat”, artişti pe care i-am văzut rar sau deloc, artişti care au pictat şi la Balcic (Olejnik Janka), creaţii de o mare valoare care ar putea să onoreze simeza oricărui muzeu de la noi. Nu s-