Antrenorul român nu vrea să se întoarcă în fotbalul autohton, în ciuda conflictelor din ţările arabe

Poveştile sale sunt savuroase. De la Maradona până la Barcelona - Real Madrid, Valeriu Tiţa atinge toate aspectele fotbalului din Golf

Puţini pasionaţi de fotbal din România au auzit de Valeriu Tiţa. Poate unii ştiu că este antrenor în ţările arabe, dar cum a fost parcursul său acolo e o enigmă. Fost fotbalist, a plecat de la Severin în 1993 cu direcţia Casablanca. Curajos, ar spune unii, mai ales că pe vremea aia singura analogie cu oraşul marocan era melodia lui Jessica Jay: "Nea Ilie (nr - Balaci) m-a ajutat şi m-a dus acolo. Am jucat cinci ani şi apoi am venit în România ca să-mi iau licenţa de antrenor. Lumea deja ştia de mine şi a fost uşor să mă întorc şi să-mi găsesc de lucru". Aşa a început povestea unui antrenor care ulterior a cucerit Cupa Asiei AFC cu Al Ittihad Aleppo, în 2010. Nu este cea mai importantă competiţie de pe continent, dar este printre puţinele trofee obţinute de antrenorii români în Orientul Mijlociu. În plus, şi-a trecut în palmares o viaţă într-o lume unde combustibilul este mai ieftin ca apa şi femeile pot purta pantaloni scurţi, atâta timp cât au faţa acoperită.

Acum s-a întors în ţară. E într-un concediu forţat, aşa cum îi place să spună. Războiul care a izbucnit în Siria l-a făcut să se gândească mai mult la siguranţa sa. "Lucrurile nu sunt atât de rele cum se văd la televizor, dar stăteam seara pe balcon şi vedeam cum zboară rachetele dintr-o parte în alta. Eu nu am văzut morţi, dar fotbaliştii îmi spuneau că în anumite oraşe era jale. Fotbalul s-a oprit şi am venit acasă. Sper să se calmeze repede spiritele şi să ma apuc iar de treabă. Nu de alta, dar n-am stare dacă stau prea mult timp degeaba". Nu vrea să se gândească la o revenire în fotbalul românesc. În aceşti ani i-a lipsit reclama care să îl aducă în atenţ