- De câte ori se apropie alegerile parlamentare, partidele de stânga din România îşi descoperă, brusc, apetenţa monarhică, deşi aclamatorii de astăzi sunt contestatarii roşii de ieri. Ciudat este că şi Casa Regală se lasă cu plăcere curtată, deşi e clar că avem de-a face cu o manevră electorală. Cum interpretaţi acest derapaj?

- Este un exerciţiu simplu, de logică politică, să-ţi dai seama că schimbarea de macaz a PSD în privinţa Casei Regale a fost rezultatul unui pact care excludea revenirea la monarhie şi aservea familia regală intereselor de pro­pagandă şi imagine ale PSD şi PNL. Ar fi acceptat, oare, Ion Iliescu să-l invite pe Rege la Cotroceni, în 2001, dacă nu ar fi ştiut că acesta a renunţat la orice proiect monarhic? Iar dacă PNL şi PC ­- căci şi Dan Voiculescu susţine acum Casa Regală - ar fi dorit să sprijine cu adevărat monarhia, l-ar fi susţinut pe Radu Duda în campania sa prezidenţială din 2009. Nu au făcut-o, pentru că îl susţineau direct pe Crin Antonescu şi indirect pe Mircea Geoană. A făcut-o, din păcate, Regele, abdicând de la principiul neimplicării Casei Regale în lupta politică. Este mai greu de înţeles cum de a acceptat Regele Mihai un asemenea târg cu cei care l-au prigonit, cu suc­cesorii regimului comunist şi, mai ales, cu cei care încalcă toate principiile democraţiei libe­ra­le şi statului de drept. Cum poate Regele Mihai, care vor­beşte atât de frumos despre moralitate, să lustruiască bla­zonul unor politicieni care nu dau doi bani pe mo­ra­litate? Nu vom şti poate niciodată adevărul Regelui, decât dacă ar exista un jurnal secret al său, care nu va fi distrus de familia supravie­ţuitoare. Până atunci, ne rămân doar spe­culaţiile, bazate pe acţiunile şi iniţiativele Casei Re­gale. Probabil că una din cauzele acestui derapaj regal este de natură biologică. Regele are 91 de ani şi de câţiva ani vorbeşte foarte rar în public. În n