Primirea favorabilă a traducerilor literare şi a pieselor de teatru se explică şi printr-un succes surprinzător de mare al „noului val” din cinematografia română.
Se înţelege de la sine că gradul în care literatura română este cunoscută în mediul ceh nu se poate compara cu cel de care se bucură literaturile mari – cea engleză, franceză, germană, spaniolă sau rusă.
Totuşi, în ultima vreme, lucrurile au început să se schimbe. În cursul celor două decenii de după „revoluţia de catifea”, în Cehia a apărut cea mai mare parte a operei beletristice a lui Mircea Eliade (Maitreyi, Nunta în cer, Şarpele, Memorii, trei volume de povestiri fantastice), în tălmăcirea excelentă a lui Jirí Našinec. Tot acestui renumit traducător din literatura română i se datorează versiunile în limba cehă ale unor lucrări de proză contemporană, primite cu un deosebit interes atât de critica cehă, cât şi de cititorii cehi, dovada cea mai elocventă fiind Premiul Magnesia Litera pentru cea mai bună carte a anului 2006 acordat romanului Simion liftnicul de Petre Cimpoeşu. Ceva mai târziu a fost tradus şi ultimul roman al aceluiaşi autor, Christina Domestica sau Vânători de suflete.
În ultimii ani au apărut însă pe piaţa de carte din Cehia şi prin reviste literare şi alţi autori români, traduşi fie de generaţia mai în vârstă a româniştilor cehi (Jirí Našinec, Jitka Lukešová, Jindrich Vacek, Libuše Valentová), fie de câţiva absolvenţi ai studiilor româneşti din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Caroline din Praga (Jarmila Horáková, Olga Chojnacka, Jirina Vyorálková, Elisabeta Fiedlerová, Tomáš Vašut, Barbora Hartigová, Petra Mendlová, Kryštof Míka). Datorită eforturilor acestei echipe, în mediul cultural ceh au fost introduşi scriitori interbelici de seamă (Mihail Sebastian: Jurnal; Gib Mihăescu: Vedenia. Cinci nuvele), cei din anii ´70 - ´80 (Octavian Paler: V
