Pentru a ne uşura viaţa, obişnuim să simplificăm, extinzând caracteristicile unei situaţii sau ale unei persoane asupra altor situaţii sau altor persoane, pentru a şti, în acest fel, „de unde să le luăm”. Până la un punct, se poate vorbi despre asemănări, dar în niciun caz despre clone. Avem trăsături comune, avem gânduri, dorinţe, reacţii asemănătoare – ne asemănăm, dar nu suntem la fel.

Acum există în societate o „avalanşă” de non-valori, promovate pe diferite căi. Există o tendinţă de a se exclude un factor decisiv în înţelegerea relaţiilor cu partenerul – personalitatea lui (eu spun că există o tendinţă de „turmificare”).

Urmarea? – Existenţa unor clişee, unele infantile de genul „cum poţi băga în pat orice femeie”, „ce-şi doresc bărbaţii în pat” sau unele cu adevărat jignitoare, de genul „blondele sunt proaste”, „bărbaţii sunt porci”.

Se poate ca în viaţa sexuală să avem dorinţe comune, dar asta nu înseamnă că suntem identici sau că exprimarea noastră sexuală este identică. Fiecare are personalitatea lui. Poate că ai vrea să mă întrebi „Şi ce are personalitatea cu sexul?”. Păi, are! Modul în care ne comportăm în viaţa sexuală, în timpul actului sexual, este modul nostru de a ne exprima personalitatea, iar personalitatea este „construită” de educaţie, cultură, influenţe ale anturajului, credinţă şi convingeri. Un mitocan va fi mitocan şi în pat, o timidă va fi timidă şi în pat, un exuberant va fi exuberant şi în pat. Când ne băgăm în pat, nu ne putem „dezbrăca” de personalitate aşa cum ne dezbrăcam de haine.

Nu este cazul să considerăm femeile sau bărbaţii ca pe „o turmă”

Nu există „femeie” la modul general, nu se poate discuta despre „femei” şi „ce le place femeilor” generalizând, tot aşa cum nu se poate discuta despre „bărbaţi” şi „ce le place bărbaţilor” generalizând. Fiecare femeie, fiecare bărbat are o personalitate şi, de ace