„Mareane, tu eşti, mă? De câte ori te-am învăţat că la bărbaţi nu te adresezi cu «săr’na!», ci cu «să trăiţi!»?”

Dacă aruncăm o privire pe listele de candidaţi ai USL la alegerile parlamentare din decembrie, vedem că această alianţă, oricât ar fi ea de contra naturii, după părerea politologilor, respectă cu sfinţenie sloganul european „Unitate în diversitate”. Pe listele sale găseşti tot ce vrei: cântăreţi în public, ca Victor Socaciu şi Ludovic Orban, cântăreţi în privat (la Securitate), ca Voiculescu şi Roşca-Stănescu, foşti premieri, ca Tăriceanu şi Ciorbea, şomeri, ca Remus Cernea, grevişti ai foamei, ca profa din Caracal, plagiatori, ca Victor Ponta. Şi, dacă te uiţi mai bine, pe lângă fraţi, fii, verişori, cumnaţi, cumetri ai actualilor parlamentari sau primari USL, îi vei vedea, la loc de cinste (eligibil adică), şi pe copiii lui Ion Iliescu. Îmi veţi spune că Ion Iliescu, preocupat cu făurirea socialismului în patria noastră, n-a mai avut timp să se unduiască şi prin meandrele concretului şi să aibă odrasle. Am să vă contrazic, atrăgându-vă atenţia că, deşi n-a avut şi el vreo beizadea, să-i toarne lui Nicu Ceauşescu în pahar şi să se ţină de glume proaste cu Serghei Mizil şi Mădălin Voicu, Ion Iliescu are o mulţime de fii şi fiice, mai ceva ca patriarhii biblici. Evident, nu putea să-şi bage toţi aceşti copii de suflet în Parlament, că l-ar fi transformat în Marea Adunare Naţională, dar câţiva tot a strecurat.

Primul ar fi fostul lui consilier Ionuţ Vulpescu, un băiat tânăr, da’ copt şi cu un nume parcă anume făcut pentru o adunătură de vulpoi cum e USL. „Este unul dintre tinerii bine instruiţi: doctor în filosofie, în domeniul eticii, un om care citeşte, care scrie”, a ţinut să-şi laude Iliescu pupilul. Hai, bre, nea Nelule, ăsta nu-i un motiv: de citit şi de scris au învăţat chiar şi rromii din Olteniţa matale, de când să pusără poliţaii cu pulan