Există unele tradiţii care nu se încadrează în nici un fel de termen de valabilitate, există unele obiceiuri pe care popoarele le duc mai departe, generaţie după generaţie. Aşa se întâmplă şi în Spania, cu renumite produse gastronomice, cu care se mândresc atât de tare colegii noştri de continent. Cultul pe care îl au pentru şunca lor specifică, numită în spaniolă Jamon, nu e deloc greu de descoperit. E suficientă o plimbare pe străzile Madridului, pentru a întâlni, la o intersecţie aparent banală, un muzeu atipic: Museo del Jamon.
Zeci de bucăţi de şuncă sunt atârnate deasupra uşii, deasupra tejghelei, o varietate impresionantă de reţete asaltează posibilii cumpărători. Şuncă mai veche, mai proaspătă, sărată sau mai puţin condimentată, din sud sau din nord, ţinută mai mult sau mai puţin la fum, cu gust foarte pronunţat sau cu savoare ceva mai discretă, toate sunt expuse la acest muzeu de produse gastronomice, pe care spaniolii nu încetează nici o clipă să le promoveze pe toate căile posibile. Nu există, pentru turiştii norocoşi, un mic dejun civilizat la care să nu se ofere măcar un fel de şuncă spaniolă, aflată dintotdeauna şi pentru totdeauna în concurenţă directă cu un sortiment italienesc, inegalabil, din multe puncte de vedere.
Amabili şi doritori să-şi promoveze marfa, vânzătorii de la Museo del Jamon invită turiştii să facă fotografii, eventual şi să guste sau chiar să cumpere câte ceva, zâmbind politicos şi oferind informaţii utile despre fel de fel de locuri ale oraşului. Dacă s-ar cere o explicaţie scurtă şi coerentă pentru toate acestea, ar fi simplu de rezumat. Spania este, totuşi, o ţară a tradiţiilor, în care, treptat, devine normal ca intersecţiile aparent banale să găzduiască bucăţele stranii de realităţi locale, din care, cu răbdare, se poate construi o frumoasă antologie de amintiri şi emoţii, de întrebări şi răspunsuri.
