Rezultatul alegerilor parlamentare este previzibil. Cifrele se mai pot schimba, dar ierarhia este clară. Sunt şanse foarte mici ca USL să nu obţină un scor foarte bun, iar ARD să se ridice deasupra unui rezultat mediocru. Ceea ce nu înseamnă că lupta pentru putere a fost tranşată. Din contră, vom asista la o răfuială crâncenă. Însă pe o altă scenă decât cea electorală, cu alte instrumente şi cu altă miză.
Între linia de sosire şi podium este drum lung. Iar în final va conta mai puţin partidul care a trecut primul linia de sosire şi mai mult numele persoanelor ce vor urca pe podium şi ce medalie va primi fiecare. Cine va fi prim-ministru, cine va fi în cabinetul său şi din cine va fi formată coaliţia care îi va oferi majoritatea necesară.
Aşa se explică acalmia din arena confruntării electorale - nu lupta pentru voturile noastre este cea prioritară, din păcate, ci aceea între partide şi mai ales între lideri, chiar şi din acelaşi partid, pentru eliminarea celor ce ar putea schimba locurile pe podium. Cu asta îşi consumă energia cei ce ar trebui să ne prezinte programe, strategii şi proiecte concrete care să schimbe România în profunzime.
Mai concret: prin ieşirea sa publică de miercuri, Dan Voiculescu a pus pe masă temerea ce mocneşte deja de ceva vreme în interiorul USL. Că, şi dacă votul confirmă validitatea alianţei dintre PSD şi PNL, unii dintre ei vor vrea să ia tot potul, şi nu să-l împartă frăţeşte, după cum a fost înţelegerea la început. Ce a mai lăsat să se înţeleagă Voiculescu este că trădarea pe care o întrezăreşte şi care va avea ca finalitate dezmembrarea USL nu va fi una partinică. Vor fi atât social-democraţi, cât şi liberali care vor încerca să-i arunce peste bord pe alţi social-democraţi şi liberali.
Nu mai este nici un secret la ce se referea Voiculescu. În ciuda îmbrăţişărilor şi jurămintelor publice de fidelitate pe
