Intr-o logica economica a cautarii de profituri, nimeni nu cumpara un produs pentru ca e nou, pentru ca e ultimul lucru aparut pe piata, ci pentru ca e mai bun decat alte produse similare, sau la fel de bun dar mai ieftin. In limbaj economic, renta este pretul pe care il platim pentru un bun a carui oferta este perfect inelastica. Nu e cazul sa ne impacientam, lucrurile sunt usor de inteles. Sa presupunem, de exemplu, ca avem un producator care produce si vinde 1000 de pixuri pe saptamana. Costul pentru fiecare pix este de 3 lei, iar producatorul descopera ca, din varii motive, el vinde tot 1000 de pixuri indiferent daca pretul de vanzare pentru un pix este de 4 lei sau de 15 lei. Ei bine, diferenta de la 3 la 15 lei este de fapt renta pe care producatorul o obtine - si nu profitul lui, asa cum am putea crede la prima vedere. Profitul este venitul obtinut din vanzarea unui bun a carui oferta este elastica, deci a carui cantitate, calitate sau pret de vanzare se modifica in functie de cerere. Doar in acest context apar si se manifesta faimoasele legi ale cererii si ofertei. Dar cum e posibil ca oferta unui bun sa fie inelastica? Cum se poate ca pretul de vanzare, calitatea sau cantitatea acestuia sa nu se modifice in functie de cerere? Daca privim cu atentie, vom constata ca un bun, orice bun, are o suma de caracteristici, printre care si caracteristica unicitatii. Pentru bunurile de larg consum cum ar fi pasta de dinti sau detergentii, unicitatea, desi existenta, e irelevanta. Pentru alte bunuri insa unicitatea s-ar putea sa fie, din perspectiva consumatorilor, cea mai importanta caracteristica - sau, in orice caz, o caracteristica importanta. Este evident ca, pentru acestea din urma, calitatea, cantitatea sau pretul de vanzare nu se modifica in functie de cerere, pentru ca ceea ce este cerut este unicitatea bunului respectiv. Iar pentru aceasta este suficient ca bun