GdS vă prezintă povestea de viaţă a unui tânăr craiovean, Marius Cazacu, pentru care cuvintele „container“ şi „pubelă“ au altă conotaţie

Există oameni care muncesc de dimineaţa până seara târziu în condiţii dificile. Meseria lor este aşa de ocolită de alţii încât oamenii care o practică primesc un spor de ruşine, inclus în salariu. Dintre cei care o practică, nu rezistă mulţi în branşă şi abandonează meseria. De regulă, sunt oameni simpli, care nu cer prea multe facilităţi, nu vor maşină la scară, telefon de firmă cu tot felul de gadget-uri, nu vor cel mai performant laptop şi nici abonament la sala de fitness sau asigurare privată de sănătate. Ei doar muncesc şi îşi văd de containerele lor. Aceştia sunt gunoierii. Marius Cazacu este unul dintre ei. El are 34 de ani şi lucrează la SC Salubritate Craiova SRL de multă vreme. L-am întâlnit cu echipa de lucru pe strada Nanterre din Craiova. Era în timpul turei lungi de 12 ore, lângă o platformă de gunoi. Vădit emoţionat că doreşte cineva „de la ziar“ să stea de vorbă cu el, îi spune şefului său că el nu ştie ce să spună, că nu a mai dat interviuri până acum. În cele din urmă, tânărul din faţa mea, îmbrăcat într-o salopetă portocalie cu însemnele Salubrităţii, rupe tăcerea: „Lucrez de 12 ani ca gunoier. Nu am mai lucrat nicăieri în altă parte. Am venit aici pentru că a fost ăl bătrân tot aici şi am zis să-l urmez. Tata a lucrat aici ca mecanic auto, dar eu am ajuns gunoier“. Dacă faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi vă gândiţi, prin reducere la absurd, cum ar arăta Craiova dacă ar fi câteva zile în grevă generală gunoierii, aşa cum s-a întâmplat recent în Franţa, rezultatul ar fi greu de descris în cuvinte. Tânărului nu îi e ruşine cu meseria sa, ba dimpotrivă. Pentru el este o chestiune de mândrie că are studii şi că a trecut examenul de bacalaureat: „Am terminat liceul şi am luat bacul. Dar în ziua de astăzi u