Un important lider de partid de pe la noi ţine morţiş să arate că istoria s-a oprit în perioada interbelică ori că s-a rătăcit prin Africa. Filozofia unei lovituri de stat, enunţată de el în mai multe rânduri, inclusiv duminica trecută, implică arme şi împuşcături, arestări şi execuţii. O teorie învechită, care denotă mai degrabă lipsă de viziune, o lacună teribilă pentru un politician cu pretenţii.

Ultimii 20-30 de ani au demonstrat că lumea se schimbă foarte repede şi că nu doar evenimente punctuale sunt depăşite, dar şi strategii politice, ca să nu mai vorbim de cei care le iniţiază. Pe un continent cum este Europa, loviturile de stat nu se mai dau cu arme şi arestări, ci cu legi controversate şi cu suspendări, cu manipulări şi promisiuni. Democraţia prost înţeleasă şi la fel de prost aplicată ajunge să permită sechestrarea unei puteri în stat, cum ar fi Parlamentul - ai cărui membri, am văzut cu toţii mai ales în ultimii opt ani, se vând foarte uşor, şi impunerea unor decizii care nu aduc ţării niciun folos. Mai mult, nimeni nu este pedepsit pentru eşecurile costisitoare, deşi toţi şi-au lipit de buze expresia "îmi asum responsabilitatea". Dă bine în campanie, dar rateurile s-au tot adunat de-a lungul timpului, împovărând enorm populaţia şi ajungând să anuleze orice brumă de avans economic sau creştere.

Tot un fel de lovitură de stat a dat deunăzi şi Senatul, respingând o decizie a Agenţiei Naţionale de Integritate întărită de Curtea Supremă, care a dispus cu patru luni în urmă demisia unui senator. Şi această lovitură în plexul justiţiei ar fi legală, pentru că senatorul prins călcând pe bec le-a arătat colegilor săi portiţa prin care speră să se poată fofila: el încearcă un recurs în anulare, cu termen tocmai în aprilie anul viitor. E drept că şeful său de partid (cel care confundă lovitura de stat cu democraţia) l-a şters de pe liste