Nu-i aşa că îi mai întâlniţi din când în când pe vreo alee din parc? Sau îi vedeţi stând şi povestind, probabil din tinereţile lor? Ceea ce îi deosebeşte de ceilalţi care se plimbă agale e că, de cele mai multe ori, au pieptul plin de decoraţii. Nu-i aşa că, de obicei, îi priviţi cu nepăsare?
Acum 68 de ani, aceşti oameni luptau pentru reîntregirea teritoriului României. Mulţi dintre ei au fost răniţi. Mulţi, foarte mulţi, şi-au pierdut fratele, tatăl, prietenii în cel mai urât război pe care l-a cunoscut lumea. Ei sunt eroi. Sunt cei cărora ar trebui să le mulţumim în fiecare zi că existăm, că avem o ţară pe care suntem datori măcar să o iubim.
Ne aducem aminte de ei la zile aniversare. Atunci mai au loc să spună o poveste. Apoi iar îi uităm şi peste un an sunt şi mai puţini.
În zilele noastre, un erou poate însemna "Superman” sau alte personaje din filme.
Aceşti bătrâni, cu piepturile pline de decoraţii, chiar au fost superoameni când, cu aceleaşi piepturi, în faţa unui inamic puternic, bine înarmat şi foarte numeros, au apărat pământul românesc, brazdă cu brazdă.
La 25 octombrie a fost Ziua Armatei Române.
Nu-i aşa că îi mai întâlniţi din când în când pe vreo alee din parc? Sau îi vedeţi stând şi povestind, probabil din tinereţile lor? Ceea ce îi deosebeşte de ceilalţi care se plimbă agale e că, de cele mai multe ori, au pieptul plin de decoraţii. Nu-i aşa că, de obicei, îi priviţi cu nepăsare?
Acum 68 de ani, aceşti oameni luptau pentru reîntregirea teritoriului României. Mulţi dintre ei au fost răniţi. Mulţi, foarte mulţi, şi-au pierdut fratele, tatăl, prietenii în cel mai urât război pe care l-a cunoscut lumea. Ei sunt eroi. Sunt cei cărora ar trebui să le mulţumim în fiecare zi că existăm, că avem o ţară pe care suntem datori măcar să o iubim.
Ne aducem aminte de ei la
