Nu ştiu câţi pasionaţi de fotbal de pe Terra sau din întreaga galaxie ar fi crezut că un meci de fotbal disputat între două echipe serioase, cu firmă, se poate încheia cu acest halucinant 7-5. Sau 5-3, că l-am avut şi pe ăsta, tot în Anglia. Şi tot aici a mai fost o chestie tare, neprinsă în vreun comentariu, dar cu siguranţă sesizată de unii din cei care pariază live pe internet: într-un alt meci din Cupa Ligii, până la pauză se înregistrase la cornere un fabulos scor de 21-4! Asta înseamnă atac, atac şi iar atac. Culmea e că scorul a rămas 0-0! Un cu totul alt fel de 0-0 decât cele câteva asemenea scoruri înregistrate în Cupa României, unde principiul de bază a rămas acelaşi ca pe vremea fosilelor Hizo şi Hala ori a fosilizatului Piţurcă: să nu iei gol, iar dacă ai şi baftă, să înscrii unul. Ceea ce înseamnă, nu-i aşa?, că ai înscris cu un gol mai mult decât adversarul. Aşa cred că gândeau şi demenţii ăia de la Arsenal, Chelsea ori Manchester United, că trebuie să înscrie neapărat unul mai mult. Numai că de fiecare dacă când egalau, mai marcau şi ăilalţi. Şi tot aşa. Astfel încât nu te miră când vezi zeci şi zeci de mii de oameni veniţi pe stadion tocmai pentru a vedea golul în plus de după cele 5-6 care se pare că au (re)devenit un obicei în Anglia. Tot aşa cum trasul de 0-0 până la adânci... prelungiri sau chiar penalty-uri e „obiceiul casei” în România piţurcizată, se pare, definitiv. Asta şi face diferenţa principală (că mai sunt şi altele) dintre fotbalul-spectacol, care atrage spectatori, şi cel meschin, la mica ciupeală, cu care poţi cel mult să te faci de râs. La meciurile astea din cupe, din ultimele 3-4 zile, am văzut terenuri la fel de prost luminate ca la noi, la Chiajna, chiar Real Madrid jucând la Alcoyano (liga a 3-a) într-un fel de penumbră. Ceea ce a făcut diferenţa însă este numărul de spectatori, veniţi cu miile, stând realmente unii peste a