Dimitrie Paciurea, născut la 2 noiembrie 1873 în Bucureşti, a fost un sculptor român, al cărui stil contrastează puternic cu stilul simplificat până la esenţă pură al contemporanului său, Constantin Brâncuşi. A studiat în Capitală între 1890 şi 1894, sub îndrumarea sculptorului Wladimir Hegel, care i-a insuflat cultul pentru formă, sprijinindu-l, totodată, să îşi continue studiile la Paris. Paciurea a debutat în 1894, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările „Cercului artistic“ și ale „Tinerimii artistice“. În 1919, s-a aflat printre membrii fondatori ai Societății „Arta română“. Şi-a prezentat operele în expoziții personale în București, în cele deschise la Munchen, Bruxelles și Veneția. Din 1909, a predat sculptura la Școala Națională de Arte Frumoase din București. Încă de la primele sale lucrări s-a desprins de formulele academizante şi s-a orientat spre o creație în care tradiții îndepărtate și experiențe apropiate coexistă. Aluziile la patrimoniul bizantin sau al Renașterii se produc într-un discurs plastic ce se referă la realitățile epocii. Cu o imaginaţie alimentată de mitic, Paciurea amplifică sensurile realului prin montaje neașteptate. De la „Omul primitiv“ și „Sfinxul“, a trecut la seria de „Himere“: „Himera văzduhului“, „Himera pământului“, „Himera apei“, „Himera nopții“. Paciurea a realizat și un mare număr de portrete, compoziții și un proiect nerealizat pentru un monument al Unirii Principatelor Române.

Dimitrie Paciurea, născut la 2 noiembrie 1873 în Bucureşti, a fost un sculptor român, al cărui stil contrastează puternic cu stilul simplificat până la esenţă pură al contemporanului său, Constantin Brâncuşi. A studiat în Capitală între 1890 şi 1894, sub îndrumarea sculptorului Wladimir Hegel, care i-a insuflat cultul pentru formă, sprijinindu-l, totodată, să îşi continue studiile la Paris. Paciurea a debutat în 1894, fiind