Oarecum subit, suspendarea a revenit în discuţie. Cel care a readus subiectul a fost, în mod previzibil, Crin Antonescu. Şi mai hotărît decît el a fost, desigur, Dan Voiculescu, dar ce spune acesta e, totuşi, mai puţin important, chiar dacă unii îl văd ca pe un mare păpuşar al politicii româneşti. Este ridicol să crezi că Voiculescu ar fi fost factorul principal în tentativa de suspendare de anul acesta sau că el ar putea determina o tentativă nouă. În realitate, falsul păpuşar e doar un om de afaceri care îşi vinde scump televiziunile pentru nişte locuri în politică şi pentru beneficiile aduse de ele.

De altfel, propunerea lui Voiculescu de suprapunere a votului pentru suspendare cu alegerile parlamenare este o aberaţie evidentă, imposibilă şi cu scop pur propagandistic. Simplul fapt că asta ar repeta suprapunerea alegerilor prezidenţiale cu referendumul din 2009, cu consecinţe la fel dezastruoase pentru procesul democratic, ar trebui să ne împiedice să luăm serios în considerare elucubraţiile lui Voiculescu.

Are mai mult sens atitudinea lui Antonescu? Motivaţia e aceeaşi, propagandistică, pentru că doar PSD, care are funcţia de prim-ministru, e cu adevărat la putere. PNL, care nu şi-a primit încă funcţia promisă în stat, e pe jumătate în opoziţie, şi opoziţia trebuie să facă scandal. Avînd un rol mult mai serios decît Voiculescu, Antonescu este mult mai moderat decît acesta, numai că, din păcate, şi lui i se aplică acelaşi raţionament: a vorbi acum despre supendare nu are sens şi e mai mult o fatalitate la care poziţia de rămas pe tuşă îl împinge pe Antonescu decît o strategie potenţial cîştigătoare.

În mod normal, după episodul foarte agitat şi riscant din vara asta, toată lumea ar trebui să joace mai prudent. Asta nu înseamnă că suspendarea e complet exclusă, pentru că PSD ar trebui să susţină un astfel de demers al PNL, dacă vrea să rămînă la