Din însemările politice ale lui Constantin Argetoianu (131 )

Vineri 29 mai

Clodius pleacă fără să fi obţinut mare lucru. Principala lui însărcinare a fost să găsească lei, după care nemţii umblă cu limba scoasă. O fi având regimul de clearing multe avantaje, dar are şi multe ponoase...

Nemţii par foarte nemulţumiţi. Direct şi prin glasul lui Ică (care a negociat personal cu Clodius în locul lui Rezmeriţă, tocmai ca să ţie piept germanilor... De necrezut, dar e aşa!) — prin glasul lui Ică şi direct, Mareşalul a declarat neted că nu poate da lei decât contra cesiunii că tre Statul român (sau către împuterniciţii acestuia)

a tuturor participaţiunilor nemţeşti în afacerile româneşti realizate din toamna anului 1940 şi până azi... Mareşalul Antonescu pretinde că s-a înţeles pe această chestiune cu Hitler care l-a sfătuit să puie la zid şi să împuşte pe toţi gheşeftarii nemţi pripăşiţi în România, unde abuzează de numele lui şi de renumele Reichului...

Reinhardt, care a discutat cu mareşalul Antonescu o serie de probleme economice, în prezenţa ministrului Economiei, Marinescu, povesteşte că acesta n-a deschis gura, şi n-a emis nici o părere, cât a durat audienţa. Cu asemenea oameni, adaugă neamţul, nu e de mirare că economia românească merge de râpă... Tot în faţa lui Reinhardt şi a colegilor săi veniţi din Berlin, la un dejun, generalul Stoenescu, ministrul nostru de Finanţe, a făcut următoarele declaraţii lapidare: "La sosirea mea în fruntea Ministerului de Finanţe. funcţionarii ce conduc departamentul n-aveau încredere în mine; acum sunt toţi în admiraţie faţă de ideile mele geniale!" ªi nimeni nu l-a trimis în casa de nebuni... Dar ce să ne mirăm de vagmistrul Stoenescu, când subsecretarul lui, Mircea Vulcănescu, om cu cultură şi cu experienţă financiară spune cui vrea să audă: "Prin măsurile mele fiscale voi izbuti să