Premierul a anunţat azi că va susţine în faţa FMI măsura reducerii TVA pentru bunurile agricole furnizate către piaţă de la 24% la 9% cu 15% dedus producătorului pentru dezvoltare. O măsură din programul economic al PSD.
Câteva consideraţii.
Prima. Mă bucur că ieşim, în sfârşit, din viziunea pur contabilă în care măsurăm costurile şi beneficiile curente ale unei măsuri de politici publice şi subscriem la viziunea macroeconomică, în care actualizăm beneficiile viitoare ale unei propuneri.
A doua. Este corect să vedem impactul macroeconomic al măsurii propuse. Nu este loc acum de reduceri masive de taxe şi impozite (de tipul reducerii cotei unice la 12%, reducerea TVA la 20% s.a.). Pe lângă această măsură, pe termen mediu m-aş gândi doar la reducerea impozitării muncii, prin reducerea CAS la angajator, penrtu a nu afecta cadrul macreoconomic convenit prin angajamentele externe.
A treia. Trebuie mare atenţie la modul în care formulăm măsura, altfel o putem transforma în ceva imposibil de implementat şi ineficientă dpdv macroeconomic. Nu formulăm TVA 9% la alimente…. ci formulăm TVA 9% pentru bunurile agricole furnizate către piaţă de exploataţiile agricole,cu 15% dedus producătorului pentru dezvoltare. Confuzia cu măsura TVA redus la alimentele de bază nu este de luat în seamă. Nu este acelaşi lucru. Preocuparea pentru modul in care se face implementarea măsurii este strict necesară, pentru a nu creşte birocraţia şi costurile de tranzacţie ale unei astfel de propuneri.
A patra. Impactul macroeconomic va fi unul cu valoare adăugată pozitivă. Exploataţiile agricole vor fi cointeresate să comercializeze surplusul pe piaţă şi să lucreze cu facturi. Este evident că vom asista la o creştere puternică a producţiei agricole destinată pieţei (oficializată), reducerea evaziunii fiscale, un plus de 0.8-1pp la cresterea economică din 2013,
