În aşteptarea noului sediu, Opereta cântă în deplasare. O stagiune atipică în care artiştii TNO susţin spectacole nu numai în Bucureşti, ci şi în provincie. Într-un astfel de demers am însoţit echipa Operetei, pentru a vedea dacă succesul despre care auzisem este atât de mare. Rezultatul a fost peste aşteptări.
Festiv
Vineri seara. După un drum de aproape 300 de km Bucureşti – Sibiu ajung în parcarea de lângă Teatrul "Radu Stanca”. Lume îmbrăcată festiv descinde şi ea din maşini. "E un semn bun, îmi zic”. De la intrarea în teatru îmi face cu ochiul un afiş pe care nu-l descifrez de departe. Mă apropii. "Faust!”. "Dacă sibienii, obişnuiţi cu spectacole rafinate de acest gen, vor veni şi la musical – atunci, într-adevăr, la sfârşitul campaniei Opereta va avea mult mai mulţi prieteni”.
Sala, nu foarte mare, se umple încet. Oamenii se salută politicoşi şi, deşi Sibiul nu este un oraş în care toate pisicile se tutuiesc între ele, se vede că s-au mai întâlnit în astfel de circumstanţe.
Începe spectacolul. O cafenea de pe o stradă pariziană şi un pahar de şampanie sunt prilejuri excelente pentru a asista la o serie de poveşti despre dragoste, despre artă, despre seducţie şi frumos.Scena este valorificată din plin, se aude bine, artiştii sunt în voce. Musicalul place.
Şansonete
"Paris, Mon Amour” continuă seria de spectacole-colaj a Teatrului Naţional de Operetă. După Broadway – Bucureşti, o călătorie incitantă pe continentul american, spectacolul montat de regizorul Răzvan Ioan Dincă trece prin cele mai cunoscute şi mai frumoase şansonete franţuzeşti, care redau prin muzică atmosfera mereu surprinzătoare a boemei pariziene. "La vie en rose”, "Je ne regret rien”, "Tombe la neige” sau "La Boheme” nu lipsesc dintr-un spectacol încântător în care nici nu simţi cum trece timpul.
"Este o mare bucurie pentru întreaga ech
