(Am promis, acum o săptămână, să revin cu ceva mai multe informaţii despre dezbaterea pe marginea – bine zis, marginea! dacă nu chiar… marginalizarea!!! – culturii moldoveneşti, ce a avut loc pe 29 octombrie în sala Vaugirard a Senatului francez; or, www.moldavie.fr mi-a luat-o înainte, aşa că vă recomand să citiţi articolele: http://www.moldavie.fr/spip.php?article2361 & http://moldavie.fr/spip.php?article2363.
Cum însă obişnuiesc să-mi respect cuvântul dat, voi publica într-una dintre postările viitoare un lung interviu pe care i l-am acordat doamnei Céline Bayou, pentru Regard sur l’Est, sigur după ce textul va fi descifrat. Deocamdată, o reacţie – la nervi, force est de reconnaître ! – apropo de draconicele măsuri de securitate de pe aeroporturile europene. Numai cei care nu au păţit-o la rândul lor nu mă vor înţelege!...)
* * * * * * *
Chiar dacă i se mai spune Cvadrilater, „la planète France” (Noir Desir) are pentru mine conturul neregulat al unei roţi de caşcaval – ceea ce mă duce cu gândul la replica lui Luca Piţu: „Pentru francezi, Dumnezeu s-a înfromajat în istorie”. Substituirea întrupării prin înfromajare mi se pare cel mai frumos omagiu adus neamului care a dat lumii nu doar Mari Revoluţii, de la 1789, 1848, 1968, ci şi… Roquefort-ul & Camembert-ul (cum ar veni haute couture & prêt-à-porter ale bucătăriei franceze!), ca să citez doar două feluri, din cele peste 700, de brânză.
În francofilia mea nedezminţită în timp, ajunsesem să cred, împotriva tuturor evidenţelor, că fromajul este o invenţie pur franceză, când recitind pentru a suta oară Cartea lui Iov, am dat peste acest pasaj ce mi-a luat literalmente piuitul:
„10.9. Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul;
şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
10.10. Nu m-ai muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
