Reghinul abunda pe vremuri de meserii şi meseriaşi care făceau cu cinste nu doar arta meşteşugăritului dar şi oraşul. Chiar dacă tranziţia şi-a pus amprenta serios pe activitatea şi numărul acestora, mai sunt din cei care se agaţă frumos de meşteşugul pe care l-au dobândit cu multe decenii în urmă şi pe care continuă să-l practice.

Curelarul Nagy de pe Pandurilor

Pe strada Pandurior, cum cobori din centru, înainte de intersecţia cu drumul către Batoş, la nr. 31, găsim atelierul lui Nagy Francisc, unul din cei trei curelari pe care îi mai are Reghinul. Alături de fiul său, Feri, continuă această frumoasă tradiţie e pielăritului, a produselor de harnaşament.

“Lucrez în această meserie din 1963, ucenicia mi-am făcut-o în şcoala profesională din 1961 până în 1963, la Gheorgheni. După terminarea Şcolii Profesionale m-am angajat la Cooperativa “Progresul” din Reghin, şi de atunci activez în această meserie de curelar. Ca la fiecare meserie, ce înveţi în şcoală nu e suficient ca să poţi porni într-o meserie, pe parcurs înveţi de la maiştrii cu care lucrezi. Apoi când m-am gândit că pot singur să-mi desfăşor activitatea, am înfiinţat o secţie de curelărie în cadrul Cooperativei Progresul din Reghin. Aici se făceau produse de harnaşament, marochinărie, făceam chiar şi genţi. Cererea atunci era foarte mare, acum ea este mult scăzută. Şi acum ar merge această muncă, dar problema este că sunt foarte puţini meseriaşi. Sunt doar cei care au furat meserie, care au luat un model de ham, şi au început să facă hamuri. De exemplu în partea Bistriţei e plin cu astfel de “meseriaşi”, care nu ştiu decât să copieze” ne-a declarat Nagy Francisc, maistru curelar.

“Cu desfacerea e mare problemă”

După revoluţie, Nagy Francisc şi-a transformat pasiunea în afacere, punând pe picioare o Asociaţie Familială, reuşind astfel să ducă tradiţia pielăritului mai departe. O