Ana-Maria Păunescu i-a acordat lui Marius Tucă primul interviu din viața sa. Nu a putut să doarmă și să mănânce atunci când a aflat că va trebui să facă asta. Primul său interviu. I-a fost teamă, probabil, să nu spună ceva nepotrivit despre “toată lumea” ei. Dar în timpul discuției, amintirile au câștigat bătălia cu temerile. Totul a curs lin, ca o poveste. O poveste frumoasă despre ea și tatăl ei Adrian Păunescu.
Marius Tucă: Spune-mi Ana-Maria, de când ne cunoaștem noi doi?
Ana-Maria Păunescu – Nu mai țin minte ziua. Țin minte că mă uitam la emisiuni și colecționam Jurnalul Național, când era în formă mică, A4, dar când ne-am cunoscut nu mai țin minte.
MT : Câți ani aveai când am venit la voi prima dată-n casă? Eram invitat de ziua ta, de Crăciun.
AMP: Vreo șapte-opt. Știu că ai venit de Crăciun.
MT : Și ce-ai zis? Ce e cu ăsta, că venea lume multă?
AMP: Știam despre cine este vorba. Știam de la tata. Din toate discuțiile voastre de la telefon.
MT. : Spune-mi, te rog, cum se vedea lumea din casa lui Adrian Păunescu? De lângă Adrian Păunescu?
AMP: Uneori mică, uneori mare. Nici nu-mi dau seama. Oricum nu m-am gândit niciodată la asta. Cred că mi se părea mult mai simplu de trăit de lângă el.
MT: Mai întâi în anii coplilăriei.
AMP: Da. Copilăria mea a durat cât a fost și el lângă mine, de fapt.
MT: Tu ai copilărit până aproape la 19 ani.
AMP. Da. Până aproape la 20.
MT: Cum era lumea? Cum te raportai tu la lume din casa lui Adrian Păunescu?
AMP: Evident, el și ceilalți. El a fost lumea mea! Chiar și acum cred că el e lumea mea! Nu reușesc să-l scot nici măcar din realitatea de astăzi! Realitățile de-atunci nu mi se păreau complicate. Cred că am avut o copilărie aproape normală.
M T: Nu poți să-l scoți sau nu vrei să-l scoți? Pentru că, aici, semeni foarte tare cu tatăl tău și a
