Generaţia de „securişti" 2.0 are cont de Facebook, smartphone, îşi face părul cu gel şi fură cu tableta
Am cunoscut zeci. Sunt trecuţi de 50 de ani, beau whisky vechi de 12 ani, au secretare tinere cu care, de obicei, merg la schi în Austria şi în Dubai la shopping. Se bărbieresc în fiecare dimineaţă, au părul tuns regulamentar şi nu poartă bijuterii. Fac afaceri în energie, imobiliare, consultanţă, comerţ. Se pricep la relaţionarea cu clienţii, au mare influenţă în spectrul politic şi fug de presă ca dracul de tămâie. Vorbesc la telefoane ieftine (cică se ascultă mai greu) şi folosesc apelative ca „excelenţă", „domnule preşedinte", „maestre". Sunt „securiştii" de ieri, businessmanii de azi. Foşti ofiţeri ai Direcţiei de Informaţii Externe, foşti militari, foşti spioni, foşti angajaţi la Comerţ Exterior.
Niciunul nu trăieşte din pensie, niciunul nu joacă table în Cişmigiu şi nu este preşedinte de bloc. Joacă la nivel înalt. Sunt o armată. Au devalizat bănci ca Bancorex, Columna, Banca Internaţională a Religiilor, au intermediat vânzarea industriei româneşti - ARO Câmpulung, Sidex, Petromidia, Petrom, au consiliat politicieni şi şi-au făcut trusturi de presă după 1990. Generaţia lor este încă activă pe toate palierele economice şi politice ale României, însă ce mi se pare îngrijorător este că şi-au făcut ucenici din garda nouă.
Puşti de 35 de ani care sunt funcţionari în ministerele-cheie ale României, politicieni de calitate, şcoliţi la Oxford sau Harvard, nu la Băneasa ca „securiştii", bancheri de top, industriaşi de valoare, antreprenori. Ei sunt, din păcate, noua generaţie de securişti, varianta 2.0. Scandalul fraudei bancare cu credite garantate de stat scoate la lumină casta ucenicilor. Mă uitam pe conturile de Facebook ale lui Mihai Grigoroiu, Cătălin Ionuţ Roşu şi Andrei Mihail Atanasiu, cei trei angajaţi ai Ministerului Economiei, care ar fi
