Ion Ilioiu a făcut parte dintr-o mişcare de rezistenţă împotriva regimului comunist, „Grupul Gavrilă". În anul 1954, a fost capturat şi trimis la puşcărie, unde a rămas timp de zece ani şi a îndurat torturi greu de imaginat

„A fost un bărbat puternic, care putea căra un urs în spate". Aşa îl descrie soţia pe ultimul supravieţuitor al „haiducilor" Ţării Făgăraşului, care au luptat împotriva regimului comunist. Ion Ilioiu a plecat la ceruri miercuri, pe 31 octombrie, la vârsta de 82 de ani. Deşi a îndurat torturi de neînchipuit şi a stat zece ani în temniţele comuniste, nu s-a dat bătut. A reuşit să supravieţuiască tuturor chinurilor, dar amintirea lor i-a marcat întreaga existenţă. De-a lungul anilor, Ilioiu a evitat să iasă în public şi a refuzat, de multe ori, chiar să se vadă cu foştii camarazi. Despre anii de temniţă nu a povestit prea multe, încercând să uite coşmarul prin care a trecut.

În luptă, de pe băncile şcolii

Ion Ilioiu avea 18 ani când a luat decizia care avea să-i schimbe viaţa. În anul 1948, era elev la Liceul „Radu Negru" din Făgăraş şi nimeni din familia lui nu făcea politică. Pe atunci, în Ţara Făgăraşului s-a format un grup de rezistenţă anticomunistă condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Atras de mirajul luptei, Ion Ilioiu a decis să se alăture mişcării legionare.

În toamna acelui an s-a auzit un zvon cum că securiştii vin să facă ordine în oraş, astfel că Ion Ilioiu, alături de comandantul Gavrilă şi alţi 13 camarazi s-au refugiat în munţi şi au ţinut piept comuniştilor cu arma în mână. Timp de şase ani, „haiducii", aşa cum erau numiţi, au trăit în păduri, unde s-au hrănit numai cu fructe, ciuperci şi brânză de la stânele din zonele înalte. Erau ajutaţi cu medicamente şi arme de garda pasivă care rămăsese în oraş.

Vânătoare de oameni

În perioada următoare, comuniştii au pornit efectiv la vân