Sute de vârstnici sătmăreni aşteaptă, fără rost, să se elibereze un loc în centrele de asistenţă supraaglomerate
Deşi pare greu de crezut, sute de bătrâni speră să obţină un loc în centrele de asistenţă din judeţ. Uitaţi de copii şi cu venituri care nu le asigură nici măcar capacitatea de subzistenţă, pentru unii patul din azil e casa lor. Doi metri pătraţi în care să îşi înghesuie amintirile şi ultimii ani ai bătrâneţii, atât mai cer de la societatea pentru care au muncit o viaţă întreagă. Rămaşi singuri la capăt de drum, mai speră la un singur lucru: un loc în azil.
Chiar dacă viaţa într-un azil de bătrâni nu este nici pe departe visul vreunei persoane, tot mai mulţi vârstnici speră să ajungă în astfel de instituţii de îngrijire. La nivelul judeţului Satu Mare există în acest moment un număr de patru centre de îngrijire publice, din care două unităţi sunt destinate vârstnicilor, respectiv două stabilimente au fost înfiinţate pentru îngrijirea persoanelor cu handicap mental. La acestea se adaugă cele private, care au fost înfiinţare în localităţi precum Supuru de Jos, Viile Satu Mare, Foieni şi Petreşti. Din nefericire, mai toate aceste centre sunt supraaglomerate.
De exemplu, la Centrul “Alexandru” din Carei sunt cazaţi circa 120 de beneficiari, în timp ce capacitatea este de doar 100 de locuri. Centrul “O viaţă nouă” din municipiul Satu Mare are o capacitate de 50 de locuri, fiind găzduiţi circa 60 de pacienţi, în timp ce la Centrul “Sfânta Ana” din Carei sunt cazate 58 de persoane, deşi capacitatea este de doar 50 de locuri. O situaţie mai bună se înregistrează la Centrul “Şansa” din municipiul Satu Mare, acolo unde din cele 190 de locuri sunt ocupate puţin peste 180. Din păcate, însă, cum majoritatea centrelor sunt supraaglomerate, singura şansă a unui aspirant este decesul unui beneficiar.
Ciprian Bâtea
Citiţi şi ...: @N_
