I s-a spus în toate felurile: omul din umbră, păpuşarul, eminenţa cenuşie, tipul de la butoane. Este cel mai cunoscut notar brăilean şi unul dintre politicienii cu cea mai mare notorietate în oraş. Cu toate acestea, nu a candidat niciodată la vreo funcţie de prim rang în politica locală sau naţională.
Nu şi-a dorit să fie nici primar, nici preşedinte de Consiliu Judeţean, nici parlamentar. A părut că se mulţumeşte de fiecare dată cu un post de consilier local. Asta până acum, când, brusc, s-a hotărât să candideze într-unul dintre cele mai disputate colegii din Brăila. Am vrut să înţeleg ce l-a determinat pe liberalul Vasile Varga să râvnească la un post de deputat, aşa că l-am provocat la un dialog.
- Au trecut deja ani buni de când activaţi în politică, dar niciodată până acum nu aţi încercat, din câte ştiu, să obţineţi un mandat de parlamentar. Care este motivul pentru care faceţi acest lucru abia acum?
- E adevărat, sunt în politică din 1998, când am decis să intru în Partidul Naţional Liberal, unde mă aflu şi astăzi. În toţi anii ăştia e drept că nu m-am angajat niciodată într-o cursă pentru alegeri parlamentare. Am pus pe primul plan familia şi cariera profesională. Acum, copiii mei sunt mari, sunt căsătoriţi, sunt pe picioarele lor. Profesional, consider că pot vorbi despre împlinire, de o confirmare, după ce am fost ales, pentru a doua oară, vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. Am considerat că este timpul pentru un proiect nou, iar propunerea colegilor liberali de a candida pentru Camera Deputaţilor a venit oarecum firesc şi am acceptat-o. O privesc ca pe o provocare. Sunt la al treilea mandat de consilier local, ştiu ce înseamnă administraţia, am experienţa juridică în spate, merg în Parlament în cunoştinţă de cauză, nu să pierd vremea la bufetul Parlamentului...
- Însă am auzi
