Gopo a atins apogeul odata cu marele premiu pentru cel mai bun film de animatie, la Festivalul de la Tours, Franta. Intre timp, succesele de peste hotare, cat si faptul ca nu s-a gandit in niciun moment sa-si paraseasca tara, desi ar fi avut ocazia, au inmuiat gandurile autoritatilor.

Ion Popescu-Gopo, revenit la numele sau complet cu acordul partilor, a inceput sa devina o vedeta a cinematografiei de animatie si in tara sa. A fost numit presedinte al Asociatiei Cineastilor din Romania, pozitie ocupata timp de doua decenii.

In plus, a primit ingaduinta plecarii in strainate - un mare hatar pentru acea vreme. Aceasta i-a permis sa se stabileasca o perioada in Elvetia, unde a creat filme, dar s-a si desavarsit in arta cinematografica.

Fireste, nici strainatatea nu l-a neglijat. A fost numit vicepresedinte al Asociatiei Internationale a Filmului de Animatie, iar apoi director al sectiei de film din cadrul Organizatiei Mondiale a Sanatii (OMS).

Lansat in cinematografie

Premiile internationale, care l-au consacrat in pelicula de animatie, l-au incurajat pe Gopo sa se lanseze si in filmele cu personaje reale sau in combinatii de personaje reale si animate.

Din pacate, succesul n-a fost acelasi. Aici, se inrola alaturi de mari artisti cu experienta si traditie, pe cand in animatie descoperise ceea ce economisitii numesc "o nisa", care i-a adus notorietate mondiala.

In orice caz, enciclopediile lumii consemneaza un singur realizator roman de filme, recunoscut a fi de notorietate internationala: Ion Popescu-Gopo, autor de mici metraje.

Era un barbat inalt si robust, cu o sanatate de fier, invidiat de multi colegi si admirat de foarte multe colege. Cu toate acestea, tocmai sanatatea a cedat. La numai 66 de ani, impingandu-si masina, ca s-o urneasca intr-o zi rece si zlatoasa de noiem