Vestea bună este că Dan Diaconescu a scăzut şi el în sondaje

Cel mai recent sondaj „IMAS-Adevărul" arată o fotografie cu totul nouă pentru peisajul politic românesc. Cu doar o lună înainte de alegeri, marile blocuri electorale se confruntă într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, dar niciuna dintre tabere nu mai beneficiază de aportul unor mari comandanţi capabili să decidă de unii singuri soarta bătăliei. În peste două decenii de alegeri, jocurile au fost făcute de lideri.

Ion Iliescu a dominat autoritar în anii '90, Traian Băsescu a preluat ştafeta după 2000. Nu întâmplător avem o simetrie perfectă, în 2014 vom avea zece ani de mandat Iliescu, zece ai lui Băsescu şi patru ai lui Constantinescu. Din păcate, Emil Constantinescu a renunţat la luptă, iar gestul său a avut consecinţe majore pe scena politică. PNŢCD a dispărut din peisaj, PNL şi PD au supravieţuit cu greu în opoziţie, PSD a revenit în forţă reuşind în ediţia 2000 eventul, prin câştigarea, atât a parlamentarelor, cât şi a prezidenţialelor. Episodul Constantinescu nu face decât să confirme regula, România a fost condusă de personalităţi puternice, Iliescu şi Băsescu, lideri percepuţi ca atare de partidele lor. Mandatele Iliescu şi Băsescu sunt judecate în prezent şi vor fi subiect de analiză şi de controversă şi în viitor, când abordările mai reci vor prevala în faţa confruntărilor politice de azi. Dar, cu siguranţă, nimeni nu va putea face o analiză a epocii fără a vorbi despre felul în care cei doi lideri au marcat profund societatea românească în timpul în care s-au aflat la butoane.

Acum, avem armatele desfăşurate pentru bătălia decisivă din decembrie. Generalii se plimbă prin faţa trupelor, dar nu mai sunt percepuţi ca mari lideri şi nici nu mai stârnesc entuziasmul soldaţilor.

ARD, numele sub care se camuflează PDL în aceste alegeri, nu a reuşit să propună o variantă de lider.