Da, se poate și așa. Trei zile, Vălenii de Munte, oraș care rezonează cu personalități ca Nicolae Iorga sau Miron Radu Paraschivescu, și-a scos la vedere o bogăție care dezleagă vorbe și unge plăcut, atunci când excesul este ocolit, gâtlejul. Vineri, sâmbătă și duminică, vălenarii au fost gazdele a peste 25.000 de vizitatori veniți din Capitală sau din colțuri îndepărtate de țară pentru a se bucura de Festivalul țuicii. Țuica a fost simbolul orașului, țuica veche, uleioasă, cu mărgele în ceșcuțe sau păhărele transparente sau palinca din prună, regină a reginelor. N-au lipsit palinca din fructe sau rachiurile, fiecare cu profilul și alinturile sale. Orașul adolescenței mele a mirosit, la propriu, trei zile, a țuică. Primarul orașului, Florin Constantin, ales în vară pe listele USL ca edil al urbei și-a confirmat spiritul gospodăresc și știința detaliilor. Da, mă corectează el, a fost un festival al țuicii, devenit deja tradițional, dar meșteșugurile vechi au încăput și ele aici, etalând produse ale îndemânărilor străbune. Îți puteai procura o căciulă brumărie, din miel, sau o scoarță țesută de mână. N-am îngăduit, zice domnul Bebe, cum îl alintă localnicii pe primar, kitsch-ul, făcătura, produsele abundente din păcate pe toate tarabele din România ale prostului gust. Pentru acestea, orașul a fost închis. Cei cinci degustători profesioniști și-au făcut cu exigență meseria iar cei mai buni dintre cei buni au luat medalii, între care cinci de aur. Același cultivator State, din Vărbilău, și-a confirmat clasa. Cei 48 de concurenți la capitolul țuică, din cei 280 de artizani și producători, au plecat acasă cu diplome de participare și cu o faimă suplimentară pentru averea lor păstrată în butoaie de stejar, dud sau salcâm.

Europa e plină de festivaluri ale berii, ale cârnaților, ale... Nemții și vienezii nu-și popularizează doar concertistic uriașele bogății muzic