Am cunoscut lumea virtuală prin 2005-2006. Atunci era la modă Hi5-ul. Un fel de Facebook mai vechiuţ, în care fiecare se dădea mare cu statusuri deştepte, cu poze jme, cu prezentări filosofico-penibile în care fiecare cerşea după atenţia celorlalţi după cum ştia mai bine: unii cu demnitate, alţii cu băşcălie, altii forţând limita unui derizoriu rar întâlnit.
De mic am fost atras de dezbateri pe diferite teme, fotbal, agricultură, politică, social, orice problemă aveam ideea că se rezolvă prin discuţie, aveam în cap un blocaj utopic, şi anume că dacă ajungem cu toţii la o concluzie comună lucrurile se pot îndrepta. Am lăsat de-o parte Hi5-ul şi am intrat pe forumeală.
Scriam la un moment dat pe euroblog, mă certam cu consătenii mei europeni pe teme socio-cultural-politice şi am realizat că marea problemă în România e mainstream media care spală pe creiere boborul român. Nu ştiu cum am ajuns pe realitatea.net pe forumul lor. Şi acolo am zăbovit ceva vreme, vreun an doi. Deja îmi făcusem un renume, eram un fel de VIPuleţ virtual, părerile mele erau luate în seamă (aveam şi argumente pertinente ce-i drept) …asta până când au schimbat ăştia formatul. Iniţial era un format grafic Drupal care-ţi permitea să răspunzi ramificat la fiecare comentariu (vezi “cafeneaua politică” de pe yahoogroups.com) şi-mi plăcea şi aranjamentul în pagină, şi impactul cromatic, şi faptul că puteai să aduci personal teme în dezbatere, etc.
Apoi au schimbat formatul şi te dureau ochii urmărind subiectele şi răspunsurile la comentarii, aşa că m-am lăsat păgubaş. Am nimerit apoi pe voxpublica apoi pe Pandora’s. Mi-ar fi plăcut să interacţionez pe voxpublica (acolo sunt teme politice) dar prea multă filosofie şi prea multă literatură redundantă în exprimările autorilor. Adică ce mai la deal la vale, prea multă poezie în teme de interes public.
Am rămas pe Pandora’s. Am chico
