Apropierea o să vi se pară trasă de păr, dar am să compar evoluția Stelei de duminică seara cu cea a lui Bute din meciul cu Gracev. În ciuda victoriilor, nici Steaua, nici Bute n-au convins pe deplin. Măcar pe mine, probabil însă că și pe alții, formația lui Reghecampf nu m-a sedus. Iar entuziasmat, nici atît. Îndrăznesc chiar să scriu că ea a învins în Derby de România cu sprijinul arbitrului.
Într-adevăr, Steaua a jucat mai mult, a presat 3 sferturi din timp, în special după pauză. Introducerea lui M. Costea în locul unui Nikolici inexistent i-a conferit un plus de substanță, de vigoare. Inspirată a fost și mutarea lui Chipciu ca fundaș dreapta. În general, Steaua a dovedit iar că posedă forță, inclusiv în plan mental. Că e capabilă să vină peste tine, să te împingă mai întîi în jumătatea ta și apoi în careu, să te macine, să te copleșească, să te sufoce. Cînd unul dintre oamenii ei din avanposturi prinde o zi fastă, adversarului nu-i rămîne nici o șansă, zero speranțe! Împotriva lui Dinamo, rolul respectiv i-a revenit lui Rusescu, cel mai bun de pe teren.
Corect e să spun însă că arbitrul Boucaut i-a favorizat la greu pe roș-albaștri. Nu numai că i-a iertat de două penalty-uri, dar le-a și acordat unul dintr-o fază discutabilă, în care C. Munteanu l-a jenat discret pe Chipciu. Dacă belgianul n-ar fi arătat punctul cu var, nimeni nu i-ar fi reproșat, cum cred că nu i-ar fi reproșat nici dacă ar fi dictat 11 metri în minutul 34, la 0-0, atunci cînd Chiricheș a oprit cu șoldul pătrunderea lui Curtean.
În minutul 80 însă, la scorul de 1-1, “centralul” chiar a făcut-o de oaie: n-a sancționat cu penalty și cu eliminare faultul comis de Chipciu, din postura de ultim apărător, asupra lui C. Matei! Întrucît Rusescu va înscrie repede, tabela de marcaj va arăta 3 minute mai tîrziu 2-1 pentru Steaua, deși ar fi putut indica 2-1 pentru Dinamo! Legat de
