Evenimente electorale cu o doza inevitabila de artificial si butaforie, lansarile de candidati spun totusi lucruri importante despre partide, atmosfera din interior si chiar despre sansele lor, judecand dupa gradul de motivare si capacitatea de mobilizare. Din acest punct de vedere, Alianta Romania Dreapta gesticuleaza ca un partid de opozitie care sta, in pragul campaniei, cam prost in sondaje. Lansarea candidatilor ARD a avut loc in micul spatiu de la Opera, ales special pentru a camufla pe cat posibil pesimismul si slaba capacitate de mobilizare. In contrapartida, lansarea faraonica a USL de pe Arena Nationala a cautat, intre altele, sa demonstreze ostentativ forta si determinare.
Lansarile de candidati mai pot fi analizate prin cateva chei esentiale de lectura: dupa gradul de adecvare la realitate manifestat de masa partidului si de catre lideri, dupa discursurile care anunta predicatele tari de campanie si dupa momentele semnificative petrecute timpul evenimentului numit lansarea candidatilor.
Unul din momentele semnificative petrecut in timpul evenimentului de luni, 5 noiembrie, a fost aplaudarea la scena deschisa a fostului lider PDL, Emil Boc. Aceste aplauze au izbucnit spontan la simpla pronuntare a numelui sau de catre Adrian Papahagi, candidat in Cluj, fara ca Boc sa scoata vreun cuvant sau sa urce pe scena. Intensitatea si durata momentului au dat si mai multa semnificatie unor banale aplauze care, in alte conditii, ar putea trece drept o simpla manifestare de politite fata de un fost presedinte de partid.
Insa au fost mai mult decat atat. De ce? Inca nu s-a implinit o jumatate de an de cand PDL l-a schimbat pe Emil Boc cu Vasile Blaga. La congresul din mai, Boc era considerat piatra de moara, hulit si detestat. Nu se prea gaseau atunci aplauze pentru cel care comisese destule erori, dar dovedise buna credinta si se ara
