Am găsit în cutia poştală o scrisoare de la pedelista Anca Constantinescu. Ancuţa, ca să nu vă înece cacofonia. Începea cu "Dragă vecine, Dragă vecină..." şi mă anunţa că e pregătită să candideze din nou.
Vă aduceţi aminte figura aia cocoşească, care a ajuns pe CNN, de s-au strâmbat continentele de râs. După ce senatorul Marinescu, zis Bideu, udat de Ancuţa până la prohabul lui Armani, i-a răspuns asemănător (o explozie pe care numai la Messi o mai întâlneşti), cu un pahar cu apă direct în meclă. Anca Co are şi o explicaţie: "Sunt o persoană colerică şi mă enervez foarte repede, îmi place ca lucrurile să se întâmple foarte repede". Repede s-a şi întâmplat. Într-o secundă a fost bleaşcă. Anca Co privea tâmpită la Bideu, Bideu o privea cu satisfacţie.
Ancuţa se mai impusese o dată în faţa electoratului. Când s-a ţăţit la opoziţie: "Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!". A ajuns imnul mahalalei în Parlament, iar mai târziu, regula de guvernare a pedeliştilor. Astăzi l-a preluat ARD-ul lui Unguent.
A fost pentru prima oară când Bideu mi-a fost simpatic. A doua oară a fost când am văzut că ţine cu maidanezii. A treia oară ieri, când am primit scârboşenia aia populistă de la Anca Co.
Dragă vecine, Dragă vecină (ne ţăţim cu d mare, în semn de preţuire şi respect),
Poate că nu ne-am întâlnit până acum niciodată. Sau poate că ne-am salutat şi am vorbit chiar zilele trecute, în piaţă, la benzinărie ori într-un parc din cartier. Pentru că şi eu locuiesc în sectorul 1. Aici m-am născut, aici am învăţat, aici muncesc... Aici... printre vecinii mei de-o viaţă. Da, eu sunt, Anca Constantinescu. Sau, mai simplu: Anca." Bla, bla, bla...
N-am văzut-o în viaţa mea. Nici în piaţă, nici în bloc, nici în parc. Nici Ioneasca de la parter n-a văzut-o. Administratorul o ţine minte de la tv, când i-a dat Bideu cu apa în cap. Se s
