Televiziunile s-au antepronunţat din nou. În "scandalul” bancherilor, poporul telespectator a văzut nu doar feţele prezumtivilor nevinovaţi, ci şi vilele lor. Îmi aduc aminte că după o lungă hărţuială preşedintele Bancorex, Răzvan Temeşan, a primit salarii restante şi daune morale de peste 600.000 de euro. Fără ca mass-media să-i ceară scuze.
În acelaşi timp însă nimeni nu poate contesta "devalizarea” Bancorex. Mai grav e că după ce sistemul a fost "curăţat” la începutul anilor 2000, acum se vede că a fost reparat pentru a fi stricat la loc. Creditele neperformante au ajuns la 17,61% din totalul împrumuturilor.
Mi se va replica, fireşte, că întreaga lume bancară e zguduită de neperformanţă. Că spre deosebire de alte ţări, noi n-a trebuit să salvăm bănci. Aşa e, dar BCR - cea care a preluat Bancorex - are un sfert din portofoliul neperformant, iar banca-mamă - Erste - sub o zecime, ceea ce înseamnă că factorii interni prevalează în faţa influenţelor europene. Concluzia? În România, procurorii n-au fost în stare să demonstreze că bancheri sunt hoţi - chiar dacă Michael Beitz, chief risk officer la BCR, preciza că "între 10% şi 15% din creditele neperformante ale BCR au de fapt legătură cu fraude, interne şi externe" - aşa că ei pot fi numiţi doar incompetenţi, după cum arată calitatea împrumuturilor.
Iar această imagine poate deveni mai pregnantă, dacă ne luăm după spusele şefului supravegherii de la BNR, Nicolae Cinteză, care apreciază că până la sfârşitul anului se poate atinge pragul de 20%. E drept că guvernatorul Isărescu susţine că supravegherea e "tare şi îşi face datoria”. Da, dar cu toate că supravegherea se străduieşte, eficienţa ei e redusă din moment ce procentajul creditelor neperformante e dublu comparativ cu cel din Spania. Să nu uităm că - printre altele - supravegherea dă aviz numirii în funcţie a bancherilor.
Trecând de
