Pentru că oricum nu pot cuprinde în aceste rânduri derby-ul Steaua-Dinamo, ce-o mai fi rămas din el, vă cer îngăduinţa de a ne îndrepta către tenis. A fost o săptămână de tranzit a spectatorului de tenis de la turneul campioanelor la cel al campionilor. Fetele nu ne-au adus surprize, era şi greu de presupus că poate cineva din circuit să i se opună Serenei Williams motivată ca pentru turneu major. Totuşi, ceva s-a mişcat, iar responsabilă pentru acest lucru a fost Maria Şarapova. După ce la ultima confruntare cu Azarenka primise o corecţie usturătoare, rusoaica a schimbat tactic şi am putut vedea o semifinală câştigată în primul rând cu mintea. Pe urmă, în faţa Serenei, care bubuia cu serviciul de oricâte ori avea nevoie, n-au fost multe de făcut. Acea mutare a rachetei dintr-o mână în alta, când era plimbată pe lateral, e mai degrabă venită din exasperare decât din speranţa de a fi cu adevărat utilă. Aşadar, Serena încheie anul din postura de campioană, nu şi de „număr unu” pentru că nu-i place să meargă zilnic „la serviciu”.
Trecerea spre turneul băieţilor a fost făcută de Masterul de la Paris. Fără Nadal, din cunoscutele motive de sănătate, dar şi fără Federer, menajat strategic (dar renunţând şi la apărarea locului 1 ATP, odată trecută graniţa celor 300 de săptămâni!), Parisul a rămas repede şi fără Djokovic, şi fără Murray. Sârbul a cedat apocaliptic după ce conducea cu 6-0 şi 2-0!! Autorul întoarcerii din hău a fost Sam Querrey, un nume cunoscut în circuit, dar deloc de speriat. Am ajuns şi la Murray, cel care a pierdut iarăşi de la minge de meci, de data asta în faţa unui tânăr jucător de care mărturisesc că nu auzisem: polonezul Jerzy Janowicz! Nu credeam să-mi placă un jucător de peste 2 metri (Del Potro e un pic sub), dar iată că s-a întâmplat. Pe lângă loviturile înlesnite de talia sa, polacul se mişcă de parcă ar avea 1,85 şi este specialist înt