Eram suparat, foarte suparat. Pana am vazut poza de mai sus. Va marturisesc ca a fost o terapie de ras excelenta. Nu sunt dintre cei foarte critici cu "domnul", dar pur si simplu poza aceasta ii reprezinta o latura a caracterului si alaturi de el a multor altora din anturajul sau. Deh, nimeni nu-i perfect.
Foarte pe scurt.
Meci facut varza de arbitraj. Steaua a avut o singura mare ocazie pana la "penalty-ul" primit cadou. La tensiunea si presiunea unui astfel de meci o astfel de hotarare poate fi decisiva. Din pacate pentru noi, dinamovistii, a fost.
Apropo de penalty-ul acesta. Nu pot sa nu observ ca Mihai Costea a intrat cu tema precisa in repriza a doua sa cerseasca 11m la toate mingile care-l vizau prin careu. Au fost cel putin trei situatii in debutul reprizei a doua cand talentatul oltean a ridicat mainile in aer dupa cazaturi inselatoare in careu. Reprezentatia a continuat si mai tarziu cu aceleasi tentative, arbitrul neacordand in nici una din aceste situatii cartonas galben pentru simulare (sa tot te-arunci prin careu). Trucuri murdare, dar au functionat si nu putem fi prea critici, atata timp cat toate echipele le folosesc la un moment dat. E vorba aia: scopul scuza mijloacele.
Ca sa nu fiu nedrept, o sa spun ca Steaua a jucat mult mai bine dupa primul sau gol inscris (conjunctura am descris-o) si a stiut sa profite de avantajul moral si problemele pe benzi ale lui Dinamo, data peste cap de accidentarea lui Pulhac. Steaua a jucat conform filozofiei sale ofensive si a avut rautatea necesara omorarii unui adversar handicapat de deciziile arbitrului.
Lucruri de retinut legate de Dinamo
A facut o prima repriza aproape perfecta frustrandu-si adversarul incapabil sa produca pericol la poarta sa.
A demonstrat inca o data ca nu reuseste sa gestioneze bine psihologic momentele dificile, echipa avand o evidenta
