Unii numără oile. Alţii numără pur şi simplu, de la 1 la 100. Alţii îşi imaginează o pajişte cu flori etc. Fiecare are o metodă de a aduce somnul atunci când acesta refuză să vină, la ora culcării.
Aşa se face că subsemnatul examina, într-una dintre serile trecute, proprietăţile matematice ale sistemelor de vot preferenţiale. Nu râdeţi, este tot o formă de numărătoare. Sis-temele de vot preferenţiale le-am mai amintit în câteva editoriale. Alegătorul enunţă ordinea preferinţelor: Ionescu pe locul 1, Rădulescu pe locul 2, Grigorescu pe locul 3. Aritmetic vorbind, este o progresie simplă, însă care are proprietăţi foarte interesante. Era, evident, un pretext pentru a număra în gând.
Rezultatul, ca de atâtea ori, a fost unul neprevăzut, care mi-a alungat somnul complet. Am realizat că dincolo de aspectele formale, există o anume psihologie asociată unui asemenea sistem.
Există un fel de plăcere a numărătorii. Una care animă politica modernă de la începuturile sale. Capitalis-mul liberal al lumii occidentale este de neînţeles fără această pasiune a ordonării şi a numărătorii.
Mergeţi la bancă sau la supermarket: trebuie să luaţi un număr. Priviţi la alegerile şi la sondajele de opinie care domină dezbaterea publică în democraţiile contemporane. La programa manualelor de şcoală. La dis-cuţiile despre economie. La ordonarea echipelor sportive în "divizii" angajate într-un "turneu". La competiţiile muzicale. Oamenilor le place să numere, găsesc că societatea este bine ordonată atunci când, pe undeva, este guvernată de serii matematice, oricât de simple.
Proceduri asociate democraţiilor parlamentare şi prezidenţiale sunt, de fapt, tot aritmetice în natura lor. În parlamentarism, balanţa dintre Majoritate şi Opoziţie sau metodele prin care este selectat liderul unui partid. În prezidenţialism, atenţia acordată delimitărilor electorale sau procesu