România nu ştie exact câţi locuitori are. Despre numărul de angajaţi, cu atât mai puţin. În principiu, sunt aproximativ şase milioane de români ocupaţi, adică oameni care lucrează în baza unui contract oficial. Alte câteva milioane, imposibil de înregistrat, muncesc la negru. Şomeri avem în jur de 440.000. Tot date oficiale. În spatele lor sunt cel puţin încă pe-atât de mulţi oameni care au ieşit din „supravegherea” Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi care sunt şomeri „la negru”. În acest tablou îşi fac loc de câţiva ani şi tot mai mulţi muncitori străini. Cine sunt ei, ce îi atrage la România şi în ce măsură ar putea deveni o ameninţare pe piaţa muncii pentru conaţionalii noştri?

Datele oficiale de la Inspecţia Muncii ne spun clar: în momentul de faţă, în România sunt peste 14.400 de cetăţeni străini care îşi câştigă existenţa lucrând pentru angajatori locali, cel mai adesea în domenii precum comerţ, HoReCa sau construcţii. Unii nu sunt doar simpli muncitori, ci au statut de manager expat şi conduc unele dintre cele mai mari companii multinaţionale din România. Au venit aici fie pentru a ne învăţa stilul de lucru occidental, fie pentru că sunt, pur şi simplu, mai conştiincioşi mai puţin pretenţioşi decât românii şi au reuşit, în câţiva ani, să-i cucerească pe angajatori. Turcii, chinezii şi italienii domină mozaicul cultural al celor care pun umărul la dezvoltarea economiei româneşti, în calitate de muncitori. Managerii, în schimb, vin, în cea mai mare parte, din Austria sau Franţa.

Manageri, dar şi muncitori

Îi întâlnim de obicei în multinaţionale, dar şi în firme mici şi medii şi chiar în familii de români. De la manageri şi până la bonele filipineze, toţi au văzut în România un loc potrivit pentru a-şi dezvolta cariera sau, oricât de surprinzător ar putea părea pentru un român, pentru a-şi asigura un trai decent, cu un salar