Ultimul an a fost dominat de ură şi obsesii în politică. Nu contează numele personajelor, fenomenul este important. Un fenomen care nu poate să aducă nimic bun în viitor pentru România.

Politicieni cu idei fixe şi obsesii iremediabile au injectat cu ură publicul până la un nivel sufocant. Nimic nu se poate discuta civilizat, fără derapaje aproape imediate în invective şi etichete dure. Nimeni nu poate să susţină o idee, fără a avea imediat parte de plasarea forţată într-o categorie sau alta.

Adversarul politic e demonizat şi cu fiecare discuţie trebuie exacerbat sentimentul negativ din jurul lui. Ura şi obsesiile unor politicieni incompetenţi au săpat între români o prăpastie uriaşă, cu un scop cât se poate de meschin: accesul la putere.

Marea problemă a României este că a ajuns o ţară captivă în mâna unor politicieni care nu ştiu să cucerească puterea în alt mod decât căţăraţi pe ură. Nu au proiecte, nu au idei, nu au soluţii pentru problemele grave care ne afectează pe toţi, indiferent simpatiile şi antipatiile politice.

Dar au o sete uriaşă pentru ciolan. Vor să înhaţe cât mai multă putere, cu orice preţ. Chiar şi cu preţul divizării şi radicalizării publicului. Îşi imaginează că vor câştiga mai mult, dacă injectează şi mai multă ură în societate. Calculează procente în sondaje numai cu gândul la numărul final al voturilor, fără a avea o secundă în vedere faptul că sunt destine şi speranţe în spatele acestor cifre. Nu sunt capabili să vadă dincolo de procentul pe care vor să-l obţină şi pentru care ar face orice.

Cei care acţionează în acest spirit profită abil de fricile şi frustrările publicului. Un astfel de individ este ca un sadic fără scrupule, care învârte cuţitul într-o rană pentru a provoca ţipete şi mai puternice. Profită de răul celor mulţi pentru a-i provoca să fie şi mai supăraţi, numai cu scopul de a putea să