Oferta electorală a partidelor politice în anul 2012 este, în cel mai bun caz, săracă şi, în cel mai rău, ipocrită.

„Programele de guvernare" ale partidelor sunt, cu un cuvânt, irealizabile. USL şi ARD se bat în reduceri de taxe şi impozite, creşteri de salarii şi în politici de „stimulare", „sprijin" şi „încurajare" care nu au nici cea mai mică şansă să fie adoptate în 2013 şi, după ce va trece 2013, vor uita cu toţii de promisiunile de campanie. Uită ele guvernele de propriile programe votate în parlament, darămite de documentele de campanie ale partidelor. Anul viitor va fi extrem de dificil din punct de vedere economic, iar marja de manevră a guvernului - a oricărui guvern - va fi formulată în cadrele foarte strâmte ale acordului cu FMI şi Uniunea Europeană. De fapt, există şanse foarte mari ca în 2013 în România să crească taxele şi impozitele sub imperiul recesiunii economice şi în condiţiile laşităţii generale a politicienilor. Ponta a refuzat sistematic să propună un buget pentru anul viitor pentru că deîndată ce proiectul de buget va deveni public va fi expusă şi minciuna uselistă. În mod cinic, Ponta contează pe faptul că atunci când acest lucru se va întâmpla, lucrurile vor fi deja tranşate pentru că USL va fi câştigat deja alegerile şi nimeni nu va mai avea ce să facă.

Dincolo, la ARD, reducerea cotei unice la 12%, creşterea salariului minim şi reducerea CAS cu 5% într-un an sau doi, este prea puţin prea târziu. Un program de dreapta cinstit ar trebui să abandoneze nefericita idee a majorării salariului minim pentru că nu se poate creşte nivelul de trai prin decret, ci numai în urma creşterii productivităţii, una din marile probleme ale economiei româneşti. Dimpotrivă, flexibilizarea pieţei muncii, chiar cu riscul declanşării unui război cu sindicatele ar trebui să fie principalul obiectiv al ARD. Ritmul investiţiilor străine direct