Două dintre nominalizările și premiile acordate aseară (luni) la Gala Superscrieri 2012 (cele mai importante distincții acordate în România pentru jurnalism narativ) l-au avut în centru pe Adrian Năstase. Însă nu în calitate de autor, ci de subiect. Astfel, la Categoria ”Opinie”, Năstase a ”bifat” Premiul 1 (”Năstase. Români, nu uitați și nu iertați”, autor Iulian Enache, text publicat pe rtv.net) și Premiul 3 (”De ce Adrian Năstase nu e Nelson Mandela”, autor suprasemnatul, pe Criticatac.ro). Personal, cele două ”distincții” au mai răcorit, măcar în parte, umilința pe care am resimțit-o ca jurnalist în ziua în care ”Jurnalul Național” și-a deschis ediția cu Adrian Năstase alături de Iuliu Maniu. Un infractor de drept comun comparat cu un martir. Un pușcăriaș implicat în câteva dintre cele mai mari scandaluri de corupție din România și un om care a plătit pentru verticalitatea și principiile de la care nu a abdicat. Sinistră întorsătură ”din condei”. Că nu sunt singurul din breaslă care am rămas intrezis la o așa punere în pagină stau dovadă premiile de aseară.
Desigur, se poate argumenta că dacă n-ar fi existat Năstase, nu ar fi existat nici textele premiate. Perfect adevărat. Dar acesta nu e un motiv suficient pentru a-i mulțumi.
De mulțumit, merită însă să le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în acțiunea care a stat la baza articolului ”Am cumpărat naționala de fotbal a României” (publicat pe VoxPublica), care a câștigat aseară Premiul 2 la Categoria ”Reportaj”. De la Doamna M și Domnul T, la ”asistenta” Domnului Dragoș Năstase și la Domnul S. De la cei care au contribuit cu: ceasul, telefonul, costumul, pantofii ori parpalacul corporate, la cei care au participat la repetițiile de negociere, au oferit feedback ori asistență de specialitate referitoare la aparatura pe care să o folosim la înregistrare. Bonus: cameraman, hair stylist (partic
