Toata lumea fiind risipita in campanie, Palatul Parlamentului - a doua cladire ca marime din lume - a ramas fara locatari.
Problema nu e ca am duce noi dorul locatarilor respectivi. Problema e ca au ramas de izbeliste treburile pentru care am trimis acolo reprezentantii nostri de seama, ca ei sa dezbata legi si chiar sa scoata tara din criza, nu sa se intoarca inapoi la cei care i-au ales, intrucat li s-a facut dor sa se mai aleaga o data.
O boala veche
Paralizia insa n-a inceput de cand cu campania. A inceput de cand cu insusi mandatul. In prima faza, actuala majoritate, aflata atunci in minoritate, a dat semnal de greva, iar in a doua faza, cand minoritatea a devenit majoritate, a dat semnal de suspendare, de referendum si de campanie in teritoriu, cu oarecare anticipatie.
A treia faza va veni dupa alegeri, cand se va anunta inevitabil vacanta de iarna, Craciunul, Revelionul si Boboteaza. Pa. Ne revedem in februarie. Pana atunci, Palatul Parlamentului n-are alta solutie decat sa ramana gol.
Intre timp, sta si Palatul Victoria cam la fel de paralizat, intrucat ministrii sunt si ei tot prin colegii, unde dau din coate pentru mandate. In locul ministrilor, stau pe pozitia de lupta secretarii de stat, atunci cand n-au si ei colegii, respectiv nu sunt in teritoriu.
Daca si secretarii de stat au colegii, atunci stau in transee directorii sau alti sefi mai mici care nu pot hotari nimic pana nu vin sefii cei mari, dar raspund prezent cand bate cineva la usa lor si nu poate acuza nimeni Guvernul ca a pus lacat la intrare.
Dilema presedintelui
Mai paralizat decat Parlamentul si decat Guvernul este insa in aceste zile presedintele. Legea a stabilit sa fie ales din cinci in cinci ani, tocmai ca sa fie activ in timpul alegerilor, sa asigure continuitatea, sa evite orice sincopa in acti
