Dumincă, 5 noiembrie, de la ora 19.30 în Sala mică, a avut loc reprezentaţia spectacolului „Romeo şi Julieta” al secţiei maghiare a Teatrului Naţional Târgu Mureş. Spectacolul regizat de Porogi Dorka, a avut premiera cu o seară înainte, este supratitrat în limba română şi durează aproximativ 2 ore şi 20 de minute.
Piesa shakespeareană a fost amplasată într-un decor funcţional, simplu, dar şi spectaculos, semnat Kupás Anna, care a făcut şi costumele, fiind folosite puţine obiecte de mobilier. Peretele mov din spate, care cuprindea şi două uşi cu tocuri din lemn, sugera şi indica foarte bine atmosfera generală a spectacolului. De asemenea, soluţia găsită pentru mormântul Julietei a fost una de efect, iar peretele în care personajele decedate îşi înfingeau cuţitul, ieşind din scenă, deşi nu mi s-a părut suficient de bine integrat vizual în restul decorului, ca idee a fost interesant.
Porogi Dorka ar fi putut să fie mult mai generoasă cu tăierile din text, pentru că spectacolul mi s-a părut cam lung. Mai ales având în vedere că şi Shakespeare, dacă şi-ar monta acum textul, l-ar aborda cu mai mult curaj şi mai puţin respect. În general, spectacolul, dacă scoatem din calcul scenografia şi alte câteva elemente, a fost unul modest, corect, genul de spectacol la care mergi, dacă te simţi bine, îţi place, dar oricum a doua zi dimineață ai şi uitat că l-ai văzut. Aducerea în contemporaneitate a acţiunii prin recuzită şi costume, neînsoţită de o idee regizorală suficient de coerentă şi de puternică, nu a reuşit să facă din „Romeo şi Julieta” o reprezentaţie care să reevalueze, revalorifice şi să împrospăteze textul în contextul unei problematici actuale.
Actorii au fost în general acceptabili, cu plusuri pentru B.Fülöp Erzsébet (doica), László Csaba (Tybalt, Lőrinc barát, Patikus) şi, de asemenea, pentru protagonişti, Bartha László Zsolt (Romeo) şi Gecse Ra
