USL are intenţia vădită de a nu ceda niciun paspentru a-şi aservi justiţia.

Privite din afară, declaraţiile ofi­cialilor occidentali dau senzaţia că anticorupţia se află sub asediu. Avertismentele, unele mai dure şi mai tranşante chiar decât cele din tim­pul verii, par a fi destinate pre­ve­ni­rii asaltului final asupra acelor ins­tituţii ale statului - ANI, DNA, DIICOT, CSM - care au fă­cut parte din bench­mark-urile in­te­gră­rii şi a căror exis­tenţă şi funcţionare sunt mo­ni­torizate de Comisia Europeană prin MCV.

CSM, parchetele şi CCR sub control politic

După suspendarea din vară, USL a descoperit că modificarea Cons­tituţiei este calea cea mai efi­ci­entă de a pune între paranteze instituţiile în care s-a împiedicat puciul. Declaraţia lui Victor Pon­ta („parchetele şi CSM trebuie să se afle sub controlul par­la­mentului pentru a avea sigu­ranţa că aceste instituţii nu sunt niciodată folosite în bătălii politice“) a produs frisoane în rândul magistraţilor şi al Co­mi­siei Europene. Ceea ce se ştie mai puţin este că, în paralel cu această acţiune, USL pregăteşte o alta la fel de gravă: scoaterea pro­curorilor din rândul magis­tra­ţi­lor, adică de sub jurisdicţia CSM, şi trecerea lor sub controlul total al Ministerului Justiţiei.

Combinate, cele două acţiuni ar avea un efect devastator asupra an­ticorupţiei. Imaginaţi-vă ce s-ar alege de independenţa unui CSM format în baza algoritmului po­litic şi chemat la ordine în par­la­ment sau de dosarele de corupţie, în situaţia în care cariera pro­cu­rorilor sau a judecătorilor - nu­miri, revocări din funcţie - ar de­pinde exclusiv de politic.

Nici războiul împotriva Curţii Cons­tituţionale nu a fost abandonat, po­liticienii căutând soluţii, ca şi în cazul CSM şi al procurorilor, care de care mai în dezacord cu separaţia puterilor în stat. De­ran­jat de obligativitatea respectări