De ce nu se poate descotorosi presa românească de un personaj atât de dubios ca Bogdan Chirieac?
Plimbat de la o televiziune la alta deghizat în țoale ba de „comentator“, ba de „jurnalist“, activat pe DC News, Bogdan Chirieac n-a dispărut din pestrițul nostru târg mediatic nici după ce a fost gonit în 2007 de la ziarul Gândul pentru afacerile sale cu STS-ul, pe atunci vreo 8 contracte de milioane de dolari, nici după jenantul episod al tentativei de șantajare a președintelui ANI, Cătălin Macovei, nici după implicarea în afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu, pe care l-ar fi „împrumutat“ cu jumătate de milion de euro înainte de arestare. A rămas pe firmament pentru a ilustra corupția din mass-media, „liga mare“ a falșilor jurnaliști. Nici apelul unor organizații media de a retrage titulatura de jurnalist celor care nu sunt demni de ea n-a ajutat: Chirieac a continuat să fie pus în vitrină fără să aibă nevoie de acreditări profesionale sau de competențe. Comentariile livrate neobosit de acesta se compun din propagandă formulată șerpește, miștocăreli ieftine, discreditări partizane, terfeliri pe ton reținut. Doar în vremurile când se gudura pe lângă premierul Năstase, pe care îl intervieva apoteotic la Cornu cu tot familionul în jur, vizând fotoliul ministrului de Externe, se dădea drept „analist“ pe politică externă și vindea platitudini culese din presa zilei, fără să cunoască chestiuni elementare de context internațional.
Și acum altă tărășenie iese la iveală, prin declarațiile fugarului Cristian Sima, care a luat cu sine nu doar banii clienților, ci și secretele lor: Bogdan Chirieac era intermediarul între compania Ericsson și politicieni care încasau sume uriașe pentru campania electorală. Asta susține Sima, asociat cu Chirieac în WBS Holding până în 2003. „O putem numi mită sau finanţarea ilegală a unor partide. Da, în anul 2000 el
