În curând, Xi Jinping va fi numit preşedinte al Chinei. Principala sa datorie este să rupă cât mai repede legăturile cu trecutul

La finalul celui de-al XVIII-lea Congres Naţional al Partidului Comunist Chinez, programat să înceapă pe 8 noiembrie la Beijing, o coloană scurtă de bărbaţi în costume negre (printre ei, poate şi o femeie) va păşi pe covorul roşu din Marea Sală a Poporului pentru a face cunoştinţă cu presa internaţională. În fruntea coloanei se va afla Xi Jinping, uns recent lider al partidului, cel care va prelua, în martie, funcţia de preşedinte al Chinei. În urma sa, vor sta cuminţi noii membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic, cel mai important organism din ierahia ţării. Toţi își vor ține spatele drept şi vor afișa un zâmbet fals ancorat pe faţă. Între această punere în scenă fastuoasă şi incertitudinile de care vor da cu capul odată ajunşi la conducerea ţării există însă diferenţe imense.

Din poziţia de conducător al noii uzine economice a lumii, Xi Jinping va încerca, la fel ca predecesorii săi, să combine creşterea economică a ţării cu stabilitatea politică. Din păcate pentru el, această sarcină se dovedeşte tot mai dificilă. Economia în scădere, corupţia şi mulţimea de probleme de care se loveşte zi de zi a frustrat poporul chinez de-a lungul anilor, generând îngrijorare pe toate palierele guvernamentale.

Pentru a gestiona aceste nemulţumiri, noul preşedinte poate fie să continue să înăbuşească tensiunile, fie să slăbească lanţurile controlului de partid. Viitorul Chinei va fi determinat de răspunsul la următoarea întrebare: va avea Xi curajul şi viziunea să admită că prosperitatea şi stabilitatea viitoare ale acestei naţiuni depind de voinţa sa de a se rupe de trecut?

Cum a apărut spectrul revoluţiei

Pentru lumea bogată, care se zbate sub un maldăr de datorii şi de conflicte politice, temerile Chi