Niciodată parcă nu ne-a fost mai greu să mergem la vot. Niciodată opţiunile nu au fost atât de limitate ca acum: o armată imensă de politicieni înfometaţi de bani şi influenţă, dispusă să facă praf şi puţinul BINE construit în România în ultimii 20 de ani, căreia i se opun o ceată de neputincioşi politic resemnaţi deja cu înfrângerea, care şi-au propus doar să limiteze proporţiile dezastrului, şi câţiva oportunişti bogaţi, încolonaţi în spatele unui clovn cinic pentru care soarta unei naţiuni înseamnă totuna cu audienţa propriei televiziuni. Asta este tot ce avem pe tarabă pentru 9 decembrie. Ce avem de făcut în această situaţie?

ARD intră în aceste alegeri având un mesaj prost şi contradictoriu. Liderii alianţei de dreapta vorbesc despre necesitatea unei schimbări la vârful politicii, dar îşi păstrează în prim-plan figurile de tristă amintire ale guvernării trecute. Arată cu degetul către baronii şi penalii din USL, în timp ce 23 din 36 de candidaţi proprii care au picat testul de integritate se regăsesc totuşi pe liste pentru că în evaluarea acestora "s-au făcut anumite greşeli", după cum a explicat Vasile Blaga. Liderii ARD strigă în gura mare că USL este RĂUL SUPREM, pentru că pune în pericol statul de drept, dar sugerează cât se poate de clar că după alegeri ar fi dispuşi să încheie o alianţă cu o anumită jumătate a acestui rău, mai exact cu PNL.

De cealaltă parte, USL, deşi nu are nimic de oferit, este foarte sigură de victorie. Atât de sigură încât singura problemă care se pune este dacă nu cumva prada ce li se cuvine învingătorilor este prea mică pentru a-i mulţumi pe toţi războinicii şi şefii de clanuri ai uniunii. Frica unora de a rămâne pe dinafară la marea împărţeală de după 9 decembrie este atât de mare încât, după căderea întunericului, unii dintre generalii USL au început deja să-şi arate mânioşi topoarele unii altora. (vezi decl