Arta actorului are ceva misterios, deoarece succesul nu depinde numai de anii de studiu, pregătire, inteligenţă sau voinţă. Pentru un actor, importantă este prezenţa. De fapt aceasta este o calitate ce emană din suflet, ce iradiază şi impune. Când e conştient de prezenţa sa, actorul cutează să exteriorizeze ceea ce simte şi o face just, fără să exagereze. Publicul îl va urmări, îl va asculta. Mariana Mihuţ este o actriţă care-şi cunoaşte puterile, care ştie tot timpul ce o aşteaptă şi cu măsuri ştiute doar de ea croieşte hainele personajelor sale în aşa fel încât să devină unice, de neuitat. Mâine împlineşte 70 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Încă mai joc şi joc lucruri foarte grele şi care mă solicită grozav. Poate că asta este o performanţă"
"Am muncit foarte mult începând din vară. Am repetat cu Silviu Purcărete «Conu Leonida», dar, din păcate, nu am putut da premiera, era spectacolul aproape gata. După aceea am repetat o a doua variantă cu «Regele Lear», tot în regia domnului Andrei Şerban, a cărei premieră a ieşit săptămâna trecută. Am jucat-o direct în festival într-o sală nouă, într-un decor nou, cu o distribuţie aproape în totalitate nouă, şi asta am făcut. Am avut foarte multă treabă, nu m-am odihnit anul acesta.
Oamenii vin la teatru nu numai la spectacolele acestea. Şi la reluări mai vechi cum sunt «Căsătoria» şi «Sorry», cum o să fie şi «Îngropaţi-mă pe după plintă», pe care o vom relua cât de curând. Eu joc din plin, numai că uneori se mai descarcă bateriile, şi din când în când aşa mai cârâi, că mai am nevoie de odihnă, dar cred că mă odihnesc din mers. Şi caii dorm în picioare, nu?
Se întâmplă că rolurile care mi se propun în film să mi se pară, prin comparaţie cu cele care mi se oferă în teatru, atât de neinteresante, pur şi simplu îmi pierd vremea dacă mă duc să spun acolo două vorbe şi să încerc să fac faţă un
