Daca as fi Traian Basescu probabil ca as rade cu lacrimi vazand ce efect poate sa aiba una dintre cele mai neinteresante declaratii pe care le-am facut vreodata.
Presedintele a postat pe Facebook un mesaj total irelevant despre felicitarile si "like"-urile primite de ziua domniei sale si despre cum nu si-a schimbat gandurile in privinta tarii lui, cu promisiunea vaga a unor noi discursuri. Mai toata presa s-a apucat sa-i rumege cuvintele de parca cine stie ce adevaruri ultime ar fi continut.
Ce-o sa zica? Cand o sa zica? De ziua Guvernului Ponta, in campanie, dupa? Il suspenda la prima silaba, la a doua? Daca simpla evocare a unei declaratii face asemenea valuri, ce va face declaratia in sine?
Deci va e dor?, se poate intreba satisfacut Traian Basescu.
Deci inca n-ati gasit un alt lider la fel de puternic, care sa starneasca pasiuni la fel de puternice, pozitive sau negative? Nu, inca Romania nu a iesit din obsesia Traian Basescu si presedintele inca face, daca vrea, fara niciun efort, agenda. Asta dupa 8 ani de mandat, dupa doua suspendari si ajuns la o cota modesta in sondaje. Este o realitate care spune mai mult despre saracia clasei politce romanesti decat despre Traian Basescu insusi.
Dar rasul presedintelui ar trebui sa fie unul amar. Postarea de pe Facebook denota un munte de singuratate. Traian Basescu, ca un om care se plictiseste de moarte, si-a comandat un filmulet, in miscare, adica oaresicum artistic. A tinut sa precizeze cate felicitari, cate "like"-uri, cate mesaje a primit, ca un om care simte nevoia sa convinga si sa se convinga ca inca e popular, ca inca e iubit. Si cand ai nevoie de asemena autconfirmari, problema e mare.
Traian Basescu anunta declaratii. Dar stie bine cat este de incorsetat. Mai incorsetat ca niciodata. Mai incorsetat, mai singur si mai neputincios ca niciodat
